225J S R I • N o. 5/ Summer 2 0 0 3
„Istorie ºi imaginar” a doamnei Simona
Nicoarã este o colecþie de eseuri pe marginea
relaþiei dintre imaginarul social ºi istorie. Unui
astfel de discurs i se adecveazã cel mai bine
forma eseisticã, care permite înglobarea atât a
unui discurs care poate conþine si reflecþiile
personale ºi date concrete. Dupã cum declarã
autoarea, lucrarea apare în urma unui proces de
maturizare, dar ºi datoritã necesitãþii de adoptare
a unei discipline în plinã expansiune: studierea
imaginarului, mai precis a imaginarului social.
Ignorarea imaginarului nu mai poate avea loc
într-o cercetare istoricã fãrã a se simþi mari
lipsuri. Însã introducerea imaginarului în
rechizitoriul istoricului presupune schimbarea
meotodologiei ºi trecerea de la un discurs
pozitivist-ºtiinþific la unul narativ literar. Aceastã
trecere nu poate însã sã nu lase urme, ºi acestea
se observã la nivelul vocabularului unde apare o
uºoarã urmã de ambiguitate, inerente însã unui
discurs literar, chiar poetic. Însã doar în acest fel
se pot surprinde nuanþele, esenþa materialului
cercetat ºi legãturile dintre istorie ºi imaginarul
social.
Într-o astfel de abordare este firesc sã aparã
nevoia interdisciplinaritãþii, mai ales pentru cã
þelul este pânã la urmã încercarea de a oferi o
definiþie a umanitãþii. Nevoia de definire a
umanitãþii apare într-un moment de crizã a
europocentrismului: momentul descoperirii ºi
conºtientizãrii existenþei Celuilalt. În preajma
acestei crize apare o puternicã influenþã din
partea antropologiei, care reuºeºte sã reducã din
rigiditatea atitudinii pozitiviste din stiinþele care
studiazã omul. Astfel, antropologia îºi lãrgeºte
aria de studiu, ocupându-se acum de condiþia
umanã în general, nu doar de cercetarea unor
grupuri umane arhaice ºi exotice, devenind o
disciplinã de graniþã care va facilita traficul dintre
istorie, sociologie, entologie. În aceste condiþii,
imaginarul devine obiectul de studiu a mai
multor discipline ca reprezentant al spiritului
uman.
Imaginarul este înþeles ca ansamblul
imaginilor ºi al relaþiilor dintre imagini. Ca
structurã, imaginarul nu este o entitate staticã, ci
LIVIU POP
SCIRI secretary, UBB,
Cluj, Romania.
Liviu Pop
Simona Nicoarã,
Istorie ºi imaginar – eseuri de
antropologie istoricã
(History and Imaginary - Essays
in Historical Anthropology)
Editura Presa Universitarã Clujeanã,
Cluj-Napoca, 2000

226J S R I • N o. 5/ Summer 2 0 0 3
dimpotrivã: se înregistreazã un dinamism clar.
Existã o alternanþã la nivelul imaginarului
colectiv (raþionalism-empirism, idealism-realism,
impresionism-expresionism) explicabilã dacã
facem apel la un mecanism de refulare
pedagogicã urmatã de o proiecþie în plan
imaginar. Imaginarul mai este îmbogãþit ºi de
reacþia de împotrivire în faþa Devenirii ºi a Morþii
ºi de încercarea de ameliorarea a situaþiei omului
în lume. Imaginarul încearcã sã echilibreze
spiritul uman ºi sã îi ofere o alternativã în faþa
implacabilului destin. Relaþia aceasta dinamicã
din interiorul imaginarului nu poate fi surprinsã
decât fãcând apel la un vocabular poetic. Între
mit ºi expresia artisticã existã o strânsã legãturã,
simbolul fiind liantul dintre realitatea miticã ºi
cea concretã. Simbolul este un act de evocare a
unei realitãþi transcendente.
Relaþia dintre imaginarul colectiv ºi istorie
este una complexã. Existã un conflict între
încercarea istoriei de a elimina petele albe ale
trecutului ºi memoria colectivã care introduce
mereu o viziune miticã asupra trecutului. Memo-
ria istoricã ºi memoria colectivã sunt într-un
raport conflictual generat de cele douã facultãþi
care le susþin: memoria ºi imaginaþia. Istoria ca
ºtiinþã încearcã sã purifice memoria de infiltrãrile
imaginaþiei, însã aceasta duce la o limitare a
perspectivei asupra trecutului. Trebuie gãsitã o
cale medianã de cercetare a trecutului, care sã
þinã cont în acelaºi timp ºi de faptele concrete,
dar ºi de dimensiunea miticã din jurul acestor
fapte.
Tipul de investigaþie propus de Simona
Nicoarã este temerar tocmai prin încercarea de
conciliere a douã domenii aparent
incompatibile: pe de-o parte istoria ca ºtiinþã
pozitivistã, care încearcã sã redea cât mai fidel ºi
mai coerent un fir al evenimentelor din trecut,
punând în luminã deosebirile diferitelor
perioade, iar pe de altã parte studiul
imaginarului social, care este un rezervor de
mitologie, în care existã mai multe fire narative
paralele ºi care pãstreazã în memorie
asemãnãrile. În acelaºi timp, acest sol este fertil,
punând în contact o multitudine de discipline, ºi
îndeamnã la interdisciplinaritate, care se
dovedeºte a fi cea mai potrivitã dintre abordãri.
În concluzie, „Istorie ºi imaginar” este o bunã
introducere în problematica si metodologia
cercetãrii antropologiei istorice. Sunt prezentaþi
termenii principali ºi temele predilecte de
cercetare ale istoricului care doreºte sã extindã
domeniul de cercetare ºi asupra unei pãrþi din
spiritul uman ignoratã pânã nu demult.
KEY WORDS:
social imaginary,
history, historical
anthropology, meth-
odology