Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ
serie nouã • anul III • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 • 10.000 lei
r e v i s t ã d e c u l t u r ã
ilustraþia
numãrului
ªteafan Cosma
Tineri scriitori în
literatura
românã actualã
ªtefan Baºtovoi
Mihnea Blidariu
Claudiu Komartin
ªtefan Manasia
Cosmin Maºca
Cosmin Perþa
Doru Perþa
Nicolae Turcan
Alexandru Vakulovski
Remember
Tribuna
Constantin Cubleºan

2 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
atitudini
bour
TRIBUNA
Director fondator:
IOAN SLAVICI (1884)
Revista apare bilunar, cu sprijinul
Centrului de Studii Transilvane Cluj
ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .
CO N S I L I U L C O N S U L T A T I V
A L R E D A C Þ I E I T R I B U N A
DIANA ADAMEK
MIHAI BÃRBULESCU
MIRCEA BORCILÃ
AUREL CODOBAN
ION CRISTOFOR
CÃLIN FELEZEU
MONICA GHEÞ
ION MURES¸AN
MIRCEA MUTHU
IOAN-AUREL POP
ION POP
PAVEL PUS¸CAS¸
IOAN SBÂRCIU
RADU ÞUCULESCU
ALEXANDRU VLAD
R E D A C Þ I A
I. MAXIM DANCIU
(redactor-ºef)
OVIDIU PETCA
(secretar tehnic de redacþie)
IOAN-PAVEL AZAP
CLAUDIU GROZA
ªTEFAN MANASIA
OANA PUGHINEANU
NICOLAE SUCALÃ-CUC
AURICA TOTHÃZAN
Tehnoredactare:
LIVIU POP
Redacþia ºi administraþia:
3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1
Tel. (0264) 59.14.98
Fax (0264) 59.14.97
E-mail: redactia@revistatribuna.ro
Pagina web: www.revistatribuna.ro
ISSN 1223-8546
În linia celui mai pur dirijism de gen “sã facemtotul” pe care credeam cã l-am uitat de mult,citim în Clujeanul din 23-29 august 2004 un
articol despre/la adresa/ împotriva “Tribunei”,
semnat de domniºoara Codruþa Simina. Pornind
de la o discuþie cu redactorii Tribunei (oare de ce,
domniºoarã Codruþa, am dori sã ascultãm înreg-
istrarea de pe reportofon pentru a o confrunta cu
cele scrise în Clujeanul?), argumentat cu cifre care
pot zãpãci cititorul de rând, articolul pãcãtuieºte
prin emiterea unor judecãþi fãrã acoperire, în
necunoaºtere de cauzã, impardonabile la un jur-
nalist cât de cât calificat. Nu ºtie oare autoarea cã
în toate þãrile civilizate cultura este, în mai micã
sau mai mare mãsurã, subvenþionatã de stat? I se
pare oare domniºoarei Codruþa Simina cã în
România procentul din PIB alocat culturii este
prea mare? Articolul are un conþinut de “idei
primite de-a gata” care mã pune pe gânduri. Se
vorbeºte despre “prestigiul de odinioarã” ºi de
“cenzura ºi ideologia comunistã”. Câþi ani aveaþi
atunci, domniºoarã Codruþa Simina? Câte
numere din Tribuna, mai vechi sau mai noi, aþi
citit, cã de citat citaþi doar numãrul 47/2004, care
nu vi se pare a fi “de actualitate”? Milan Kundera,
domniºoarã, de exemplu, permiteþi-ne sã vã
amintim, nu este un autor de pe vremea lui
Slavici... Bineînþeles cã recenzãm o carte a lui
ªtefan Augustin Doinaº, apãrutã în 2003... pentru
cã, aflaþi, la ora actualã mai ies de sub tipar cãrþi
pe care scrie “2003”. Susþineþi cã Tribuna are
nevoie de informaþii de actualitate pentru a-ºi
recuceri publicul”, în care nu vã regãsiþi... nu
confundaþi, vã rugãm, o revistã de culturã cu ºtir-
ile de la ora 17... Iar dacã aveþi nedumeriri cu
privire la “ecourile” Tribunei, vã oferim spre con-
sultare, gratuit, celelalte reviste de culturã din þarã
ce consemneazã, elogios, la rubrica “revista pre-
sei”, fiecare numãr al Tribunei... Vã putem de
asemenea explica ºi titlul Elogiul graficii mici, care
v-a nedumerit. Articolul din Clujeanul este din
pãcate tipic pentru o bineºtiutã mentalitate
româneascã, de a mânji ºi demola în
necunoaºtere de cauzã, fãrã a pune nimic în loc.
Citindu-l, omul de pe stradã poate sã creadã cã
scriitorii tineri ºi mai puþin tineri care fac parte
din redacþia Tribunei sau care colaboreazã la
scrierea revistei sunt niºte nonagenari secãtuiþi ce
trãiesc “pe banii contribuabililor”, expresie ce nu
trãdeazã altceva decât urã împotriva culturii, furi-
bundã, nejustificatã, ºi care mâine se poate revãr-
sa împotriva altui scriitor, a altei reviste.
Niciodatã nu vom lua suficient de puternic atitu-
dine împotriva unor asemenea manifestãri, cãrora
le-au cãzut victime reviste, edituri, scriitori (unii
dintre ei plãtind chiar cu viaþa). Mãrturisesc cã
am crezut o clipã cã domniºoara Codruþa Simina
nu existã, cã este doar o plãsmuire a minþii mele
“(ab)surde”(epitet folosit de dânsa pentru toþi cei
ce scriu azi în Tribuna). Aºa cã am recurs la pri-
etenul meu, motorul de cãutare “google” ºi peste
ce am dat, pe site-ul www.agonia.ro? Peste
domniºoara Codruþa Simina (ce semneazã, inspi-
rat, “crudutza”), cu aceste versuri, vã publicãm în
“Tribuna”, poate veþi zice cã suntem de actuali-
tate: “Sunt toatã numai un stomac/ Umplut de
vid/ Iar eu, mãruntã,zbierând/ Aºtept sã mã nasc
din el”. ªi noi aºteptãm, domniºoarã Codruþa, dar
poate e mai bine sã vã întoarceþi în neantul
reþelei, sã ne lãsaþi sã ne scriem articolele...
anacronice, incomprehensibile, inutile, lipsite de
public... cum foarte adesea au fost gesturile de
culturã în istoria omenirii.
n
Cui prodest?
n Letiþia Ilea
Notã:
Tabloidul
”Clujeanul”
ne ia în vizor
În registrul propriu unei formule jurnalisticepopulare ºi de larg consum, suntem acuzaþi(în nr. din 23-29 august a.c., p. 13) cã nu
rãspundem, într-o manierã suficient de accesibilã,
interesului cultural arãtat de redactorii, colabora-
torii ºi, probabil, publicul-þintã ai acestei publi-
caþii. Este limpede cã NU rãspundem. Preferãm
calificativele arãtate pânã acum de alte reviste,
care þin de profilul pe care ºi noi îl reprezentãm
în publicistica actualã. În rest, e treaba
(ab)surzilor! (I. Maxim Danciu)
P.S. Pentru o corectã informare, precizãm totuºi
redactorilor tabloidului Clujeanul cã revista
Tribuna a aniversat deja cei 120 de ani de la înfi-
inþarea primei serii cu prilejul Sesiunii de comu-
nicãri din luna aprilie a.c., împreunã cu Centrul
de Studii Transilvane Cluj. Trei din cãrþile lãu-
date, chipurile, de redactorul-ºef au apãrut anul
trecut ºi nu în acest an, cum eronat se notificã
sub o fotografie altfel bine realizatã, iar a patra
este coordonatã tot de un membru al Consiliului
Consultativ al revistei. Cât priveºte „Interesele
colaterale” ºi „Puþine realizãri”, unde sunt citaþi
doi importanþi scriitori clujeni, membri ºi ei ai
aceluiaºi Consiliu Consultativ, îi vom lãsa sã se
pronunþe ºi sã-ºi expliciteze citatele în paginile
revistei noastre, bineînþeles, dacã vor dori sã se
facã mai bine înþeleºi de contribuabilii clujeni.
Chiar îi rugãm sã se exprime într-o formã extrem
de accesibilã, fãrã ambiguitãþi, care sã nu-i punã,
Doamne fereºte, în dificultate pe unii cititori
naivi care se mai rãtãcesc printre cei mulþi
aparþinând publicului-þintã al Clujeanului, derutaþi
de faptul cã retururile Tribunei se apropie îngri-
jorãtor de 100%. Cu privire la „Scurtã
istorie”, þinem ºi pe aceastã cale sã informãm
redacþia Clujeanului cã în perioada 20-21
octombrie a.c. sunt prevãzute „Zilele Tribuna”,
prima ediþie, unde sperãm cã vom putea lansa un
volum aniversar privind seriile „Tribunei” ºi sem-
nificaþiile acestora pentru cultura românã, alãturi
de o dezbatere pe tema jurnalismului
cultural practicat în Transilvania, fapt semnalat de
mine cu prilejul întâlnirii cu C.S. în ziua de 20
august a.c., dar neconsemnat de aceasta ºi care nu
se regãseºte în materialul pe care s-a strãduit sã-l
publice de urgenþã în paginile publicaþiei pe care
o reprezintã ºi care a devenit astfel obiectul notei
noastre.
n

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 3
editorial
Volumele reprezentanþilor ultimei promoþiiliterare, lansate cu mare tam-tam de editu-ra Polirom, în prima jumãtate a anului
acestuia, reprezintã – pe piaþa româneascã de
carte – doar vîrful vizibil al aisbergului: mult mai
multe cãrþi apãrute (poezie, prozã, teatru) la
diverse edituri din þarã confirmã naºterea unei
noi sensibilitãþi literare, a unui fel decomplexat ºi
total angajat în existenþial al actului scrisului. Zeci
de cãrþi recente au adus un suflu nou literaturii
române, iar înnoirea aceasta, deocamdatã în curs
de evaluare criticã, se va vedea mai bine abia dupã
cîþiva ani. Ar trebui, de aceea, sã ne bucurãm
împreunã cînd – dupã o perioadã în care interesul
cititorului pentru literatura autohtonã era aproape
nul – cãrþile acestea tinereºti, exprimînd mai bine
mecanica vieþii noastre postdecembriste, nu doar
cã apar pe standurile librãriilor, dar ºi cã se vînd.
Unele au devenit deja, pentru publicul tînãr,
“romane-cult”, adevãrate “evanghelii” lirice etc.
Ceea ce vreau de fapt sã spun e cã impactul
acestor cãrþi (în rîndul unor grupuri ca: liceenii,
studenþii, tinerii intelectuali) este mai mare decît
se aºtepta ºi cã, dintr-o datã, negaþionismul,
criticismul belicos ºi responsabilitatea pãrinteascã
a unor voci (destule) din generaþiile (literare)
precedente nu îºi mai au rostul.
Personal m-am sãturat sã citesc anumite
rubrici în anumite reviste unde scriitorul tînãr e
permanent pus la colþ, urecheat de cãtre inºi care
– e adevãrat, uneori scriu minunat – sînt
desãvîrºiþi apostoli ai pedagogiei comuniste. Nu
trebuie, pe de altã parte, neglijate nici interesul
sincer, seriozitatea ºi simpatia cu care, în alte pu-
blicaþii, critici ºi scriitori importanþi au comentat
favorabil volumele ultimilor intraþi în arena lite-
raturii. E loc, aºadar, pentru toatã lumea – în
cazul acesta nu ar strica sã fim mai relaxaþi – ºi
pentru cititorul lui Crãciun, ºi pentru cel al
Ioanei Baetica, ºi pentru cititorul lui Cãrtãrescu,
ºi pentru cel al lui Dan Lungu, ºi pentru cititorul
lui Agopian ºi pentru cel al lui Alexandru
Vakulovski, ºi pentru cititorul Constanþei Buzea
ºi pentru cel al lui Marius Ianuº sau al Ruxandrei
Novac º.a.m.d. Altminteri, presiunile pe care
mulþi “stîlpi” ai ierarhiei literare nu ezitã sã le
exercite, listele ºi grupurile pe care unii, din plic-
tis existenþial, le alcãtuiesc, datul din coate pentru
un loc cît mai bun, ironia subþire ce ascunde
(cîteodatã) gîndul nu tocmai curat dau un farmec
inconfundabil peisajului beletristic valah: dacã am
consulta Istoria… lui G. Cãlinescu ori memoria-
listica lovinescianã am realiza, poate, comicul ºi
ridicolul – poate cã ºi eternitatea – întregii
situaþiuni…
Tocmai de aceea gestul venit din partea unui
confrate nu poate decît sã mã bucure, nu pot
decît sã fiu de acord cu opinia ºi cu invitaþia unui
poet precum Claudiu Komartin – în articolul O
lecþie a iubirii – ºi sã cred în sinceritatea sa:
“Numai pe dragoste ºi pe reciprocitatea generoasã
dintre poeþi, ca ºi dintre poeþi ºi tot mai restrînsul
lor public se poate întemeia o conºtiinþã înaltã a
aºezãrii omului în lume ca homo poeticus, a
frumuseþii sale indescifrabile ºi contradictorii.
Singura noastrã ºansã este iubirea”. Iubirea ºi, aº
zice eu, acea aplecare fireascã, deplin umanã
asupra gîndului celuilalt.
Tocmai de aceea iniþiativa ieºenilor de la
“Polirom” se cuvine salutatã ºi popularizatã: nu
trebuie uitat cã, dincolo de diferite strategii de
marketing, editura a împrumutat ceva din pres-
tigiul ei (creat cu perseverenþã în ultimii zece ani,
pe o piaþã postcomunistã haoticã), a “riscat” ºi a
cîºtigat cu aceºti tineri autori (sînt deja consacraþi,
li s-au închinat cronici, nu este cazul, aici, sã îi
mai pomenesc), dupã cum au riscat ºi “prefaþa-
torii”, mai tineri sau mai vîrstnici, ai volumelor în
cauzã. Colecþia “Ego”, iniþiatã de “Polirom” ºi
dedicatã prozei române contemporane aduce în
faþa publicului reprezentanþii continentului tînãr
din literatura noastrã, cu nimic mai prejos decît
congenerii lor occidentali ori decît înaintaºii lor
valahi. Deopotrivã cu noii poeþi ºi dramaturgi, ei
creeazã faþa selenarã, nevãzutã a societãþii în care
trãim, a timpului în care ne miºcãm. Simultanei-
tatea lor cu pulsul epocii e strãvezie în text, ceea
ce, dupã tone de maculaturã esopicã, de catrene
dedicate simbolului cu limba bifurcatã, îmi dã un
sentiment tonic ºi înãlþãtor. Mã regãsesc în
paginile acestea care învãluie, pe neºtiute, ºi viaþa
mea.
N-ar trebui, fireºte, ca scriitorul tînãr sãrãmînã insensibil la culmile creaþieiînaintaºilor ºi capodoperele acestora ar
trebui sã-i fie accesibile, familiare. Mai cu seamã
cã antecesorii valoroºi scriu despre umanism,
despre dragoste, despre vibraþia diafanã a vieþii –
ceea ce, dupã ce totul se va fi fãcut zgurã ori va fi
fost digerat de bacterii, încã rãmîne. Mi-amintesc
istorioara cu armatorul danez care, “la vîrsta de
ºaisprezece ani, petrecuse o noapte într-un bordel
din Singapore”. Acolo vorbise cu o bãtrînã chine-
zoaicã, proprietara unui la fel de vîrstnic papagal,
primit, se pare, de la un iubit englez dintr-o fami-
lie bunã, în urmã cu destulã vreme. Înainte de a
i-l dãrui, la despãrþire, englezul îl învãþase însã
“un text pe care ea nu îl înþelegea ºi nici vreunul
din ceilalþi vizitatori nu fusese în stare sã i-l tra -
ducã”. Tînãrul danez însã, “adînc miºcat ºi
emoþionat de ideea femeii”, acceptã sã-ºi încerce
puterile de traducãtor ºi nu micã îi fu mirarea
cînd, la un semn al bãtrînei chinezoaice, auzi
papagalul declamînd un poem pe care, cu
cunoºtinþele sale de greacã modernã, îl înþelese ca
fiind scris de Sapho: “A trecut miezul nopþii, au
apus Pleiadele,/ A dispãrut acum ºi luna./ Eu sunt
tot singurã, nemîngîiatã,/ Iar orele trec întruna”.
Povestirea Papagalul a fost scrisã de Karen Blixen
în urmã cu mai bine de o jumãtate de secol ºi nu
cred cã are nevoie de o explicaþie; cred cã pentru
scriitor, pentru oricare scriitor este pe deplin
elocventã.
n
Despre dragoste, noua
literaturã ºi Karen Blixen
n ªtefan Manasia

4 TRIBUNA • nr. 38 • 1-15 aprilie 2004
LELIA NICOLESCU, SANDA NICOLAU
Cu florile, în lumea cuvintelor
Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2004
Lelia Nicolescu este profesoarã de limbaºi literatura românã la Liceul de ArtePlastice “Romul Ladea”, iar Sanda
Nicolau a fost constructor la barajele Bicaz,
Argeº, Lotru. Dacã numele lor nu ar sta alãturate
pe coperta unei cãrþi nu te-ai gândi niciodatã cã
douã persoane cu vocaþii atât de diferite s-ar
putea cunoaºte mãcar. Nu ºtiu istoria întâlnirii
lor, dar am avut plãcerea sã vãd rezultatul muncii
lor comune: o carte despre flori, menitã sã ne
reaminteascã mulþimea semnificaþiilor care le-au
însoþit în timp, înainte sã devinã câteva prezenþe
simplist decorative aºezate în vazã sau “chinuite”
în ghivece prin cotloanele caselor. Autoarele
descoperã faptul cã “în timp ce numele din
buletinele de identitate nu spun mare lucru
despre cei ce le poartã, numele plantelor închid
în sonoritãþile lor ceva esenþial despre stãpânele
lor”.
Înainte de clasificãrile ºtiinþifice florile au fost
scufundate într-un “labirint al numelor”, ºi regula
prin care erau “numite” a fost o bunã bucatã de
timp cea a asemãnãrii, însoþitã de ideea unei sim-
patii universale, pentru care jocul similitudinilor
era infinit ºi comparaþiile nu urmau ordinea
gândirii, ci pe cea a asemãnãrilor gãsite în naturã.
Numele vorbesc de la sine: Stirigoaie,
Umbrãvioarã, Cheiþa Raiului, Ruºinea fetei etc.
Etimologiile dezvãluie ºi ele acelaºi principiu:
“pornind de la asemãnarea unor pãrþi a rãdãcinii
cu o mânã, în Franþa medievalã se credea cã ea
aduce bani ºi glorie, de aceea, de la mandragora s-a
ajuns la... main de gloire”. Mãtrãguna este, de altfel,
una dintre plantele de numele cãreia se leagã
extrem de multe istorii (pe lângã binecunoscuta
ei apariþie în piesa lui Machiavelli), din care vom
da doar câteva exemple: unii cercetãtori susþin cã
datoritã proprietãþilor ei halucinogene a fost
folositã de Bosch, care ar fi obþinut astfel multe
din viziunile lui “stranii”; aflãm cã nici
Gestapo-ul nu era strãin de felul în care ea putea
fi utilizatã, preparând din mãtrãgunã ºi ciumãfai o
otravã folositã la “spãlarea” creierului.
Un alt exemplu de plantã cu puteri fabuloase
este Frãsinelul, pe care îl gãsim în mai toate
epocile istorice, începându-ºi “cariera” odatã cu
mitologiile greco-romane, fiind mai apoi preþuit
de filosofi ºi poeþi (Aristotel, Cicero, Vergiliu,
Tasso). Rabelais credea ºi el cã “cerbii ºi
cãprioarele purtând în trupul lor sãgeþile vânãto-
rilor, dacã izbutesc sã gãseascã pe aproape iarba
numitã dictam [...] ºi dacã ronþãie aceastã iarbã,
sãgeþile se desprind singure ºi nu lasã nici o urmã
de ranã”.
Dar poate cã cele mai surprinzãtoare istorii
legate de plante sunt cele autohtone, culese din
folclor, dezvãluind, poate mai bine decât multe
alte încercãri obsesive, un “specific
naþional”, un “suflet românesc” bântuit de
paradoxuri existenþiale cu accente “gnostice”; o
lume a satului în care Dumnezeu ºi Dracul se
plimbã pe uliþã ca niºte strãini veniþi de departe
cerând un adãpost sau ca niºte vecini scumpi la
chip ce trãiesc la un etaj superior ºi din când în
când mai coboarã printre pãmânteni. Fascinantã
este ºi încrederea nemãrginitã în vrãji a unui
popor creºtin, care n-a fost inhibat de nici o
inchiziþie în practicile lui pãgâne. O legendã
scoasã la ivealã de cele douã autoare ni-i
înfãþiºeazã pe Dumnezeu ºi Sfântul Petru rãmaºi
poticniþi în drum datoritã unei bãtrâne ce fierbea
la oale “fãrã foc” niºte “ierburi magice”. Din con-
fruntarea celor douã forþe supranaturale ies
învingãtoare cele vrãjitoreºti: “Vezi, Petre, a zis
Dumnezeu, dinaintea farmecelor ºi eu mã dau la
o parte”.
Cu florile, în lumea cuvintelor este o carte ce
reuºeºte sã combine cu succes douã
componente ce fac textul atractiv: prezintã date ºi
informaþii din diferite domenii (literaturã,
filosofie, mitologie, istorie, biologie etc.) fãrã sã
oboseascã citiorul ºi fãrã sã lase impresia unui text
spart, schizoid. Prezentarea graficã de excepþie,
calitatea imaginilor care însoþesc textul întregesc
cartea, care parcã subscrie ºi ea unei simpatii uni-
versale guvernate de limbajul florilor, scoþîndu-
ne din sufocarea cotidianã ºi amintindu-ne cã
“astãzi, amãrâþii de noi, visãm loterii salvatoare,
odatã era destul sã dobândeºti o «floare» de ferigã
pentru ca banii din pungã sã nu se mai
isprãveascã”.
n
nOana Pughineanu
Polen de cuvinte
cartea
DAN LUNGU
Nuntã la parter
Iaºi, Ed. Versus, 2003
Opiesã din multe puncte de vedere sur-prinzãtoare a publicat anul trecut DanLungu. Textul lui Lungu reveleazã frust ºi
deloc metaforic toate mecanismele agresive
dinainte de ’89, fãrã sã parã datat, patetic sau
„militant“. Surprinzãtoare e ºi dinamica interioarã
a acþiunii, care are loc într-un spaþiu mereu limi-
tat.
ªapte din cele nouã tablouri ale Nunþii la parter
se desfãºoarã într-un dormitor de cazarmã, popu-
lat de caractere din cele mai diverse: unul din sol-
daþi e obsedat de luciul bocancilor ºi de perfecþi-
unea dungii pantalonilor, altul e un soi de
„bãiatu’ mamii“, turnãtor din naivitate ºi lipsit de
orice ºtiinþã a vieþuirii în colectiv, trei contureazã
grupul de ºmecheraºi jemanfiºiºti ºi puºi pe farse
grosiere etc. Viaþa lor de cazarmã este „pigmen-
tatã“ de un difuzor care laudã virtuþile „poli-
etilenei AS“ – un fel de polimer miraculos, bun la
orice – ori emite emfatice poeme patriotice.
Plutonul este condus de un sergent isteric,
dur, un soi de arhetip al militãriei tîmpe, gratuit
batjocoritoare. Ca ºi soldaþii, însã, ºi sergentul are
o obsesie… omeneascã: aceea de a se însura cu o
bucãtãreasã pe care o tot înghesuie prin magazie.
Încît penultima scenã a piesei, în care el „însce-
neazã“ de-a dreptul o nuntã, cu soldaþii pe post
de miri, naºi ºi cheflii, este expresia unui teribile
frustrãri ºi a unei tentative de evaziune, totodatã.
Semnificative sînt tablourile I ºi IX: cel dintîi
un monolog delabrat þinut de „o voce severã”
care pune ordine în vieþile „supuºilor“, fie aceºtia
copii de grãdiniþã ori pensionari; ultimul tablou îi
regãseºte pe soldaþii din scenele intermediare în
salonul unui azil de bãtrîni, a cãrui uºã cineva o
încuie cu cheia.
Existã în Nuntã la parter trei nivele ale agresiu-
nii, fiecare inducînd un orizont de aºteptare.
Existã „vocea severã“ din primul tablou, mutatã
apoi în difuzorul din cazarmã, în care unul din
soldaþi izbeºte cu bocancul. Difuzorul e, de fapt,
un aparat de mankurtizare, de spãlare a creierului.
Al doilea nivel al agresiunii e întruchipat de
Sergent, reacþiile fiind fie de totalã obedienþã
(soldatul care-ºi „conduce“ valiza pe sub paturi
ori turnãtorul), fie de persiflaj (cei trei soldaþi
care pun la cale o farsã).
În ambele situaþii, opresiunea se manifestã
cvasi-instantaneu: difuzorul e pornit prompt
dupã o replicã panicatã („De ce nu funcþioneazã
difuzorul? Dacã ne prind ãºtia ne belesc“);
Sergentul uzeazã de orice pretext pentru istovi-
toare ºedinþe de instrucþie.
Termometrul acestei temperaturi mereu exce-
sive e dorinþa unuia din soldaþi: „Mi-e dor de
puþinã muzicã… […] ºi de puþinã liniºte…“.
Cea mai semnificativã – ºi cea mai complexã,
întrucît încãrcatã simbolic ºi derizorie, în acelaºi
timp – secvenþã e cea din ultimul tablou, în care
soldaþii – acum pensionari, dar avînd aceleaºi tic-
uri ºi obsesii – sînt pacienþii unui azil. În timp ce
afarã se aud zgomotele unei manifestaþii, uºa
salonului se închide (adicã o închide Cineva!). Iar
pensionarii – mereu flãmînzi, socotind minutele
rãmase pînã la sosirea „suplimentului“ – se
bucurã: „… ne-au încuiat. Cred cã iar e nuntã la
parter“, aºa cã „Dacã suntem cuminþi, mâine
primim o felie de cozonac. / ªi sarmale, dacã mai
rãmân“. Unul singur bate în uºã, strigînd sã i se
deschidã.
În rãstimp, afarã e revoluþie. Nunta de la parter.
Piesa lui Dan Lungu e scrisã admirabil, etajatã
semantic exemplar ºi chiar emoþionantã. Nu ºtiu
cum ar reacþiona la ea cei din generaþiile mai
tinere. Pentru mine însã, chiar la cincisprezece
ani dupã 1989, ea a funcþionat ca o madlenã.
Cu Nuntã la parter, Dan Lungu se înscrie, într-
un ºir deja notabil de dramaturgi români, alãturi
de ªtefan Zicher, Cornel Teulea ºi Alexandru
Uiuiu. Ca ºi aceºtia, însã, ºi scriitorul ieºean are
nevoie de o „verificare practicã“. Pe care amical i-
o doresc.
n
n Claudiu Groza
Veteranii comunismului
Încã una din puþinele instituþii de excelenþã cul-
turalã ale României de azi pare sã se ducã (sã fie
dusã!) de râpã: Muzeul Þãranului Român. Citiþi,
în nr. 32, 20-26 august 2004 din Dilema Veche, un
semnificativ grupaj tematic - copleºitor prin
încãrcãtura emoþionalã a unora din texte - dedi-
cat acestui subiect. Sã sperãm cã promptitudinea
reacþiei va avea, într-adevãr, efect. (Cl. G.)

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 5
Printre multele situaþii bizare zãmislite deistoria secolului XX se numãrã ºi interzicerea religiei în Mexicul anilor
treizeci, ca urmare a unei revoluþii (nesocialiste)
ce avea o înþelegere greºitã a umanismului ateu.
Scriitorul britanic Graham Greene a primit, în
1937, misiunea de a cãlãtori într-unul dintre
statele mexicane ºi de a raporta despre persecuþi-
ile religioase. Rezultatul: cartea-reportaj The
Lawless Roads (Drumurile fãrãdelegii) din 1938,
pentru ca dupã doi ani, când experienþa acelei
singulare cãlãtorii – de pe urma cãreia avea sã
rãmânã cu o imagine profund negativã a
Mexicului – se sedimentase suficient, autorul sã
reia esenþa celor trãite ºi auzite în al sãu original
“Roºu ºi negru”, romanul Puterea ºi gloria (1940),
considerat piesa de vârf a creaþiei greeneene.
Semnalam, la începutul anului, iniþiativa
Editurii “Polirom” de a dedica o serie de autor lui
Graham Greene, autor britanic dispãrut în 1991,
pe care aranjamente de culise (speculate cu deli-
ciu de presa literarã) l-au împiedicat sã câºtige un
Premiu Nobel la care ar fi fost îndreptãþit.
Arãtam cu acel prilej cã Greene se numãrã printre
puþinii romancieri occidentali care, înainte de
1989, s-au bucurat la noi de o atenþie constantã,
fiind chiar tradus cu o oarecare promptitudine.
“Polirom” a reluat, în primã instanþã, traducerile
existente, în unele – puþine – cazuri recurgând la
o revizuire a textelor parþial viciate de (auto)cen-
zura vremii. Au fost, însã, comandate ºi versiuni
româneºti ale romanelor netraduse niciodatã,
unele dintre ele fiind cele mai reprezentative din
canonul greeneean. Acesta este ºi cazul cãrþii
despre care scriem ºi care – datã fiind intriga ei,
bazatã pe conflictul dintre religie ºi secularism –
n-ar fi putut vedea lumina tiparului între 1948 –
1989. Aºa cã astãzi semnalãm, bucuroºi, apariþia
acestei piese esenþiale din opera cunoscutului
romancier, într-o superbã traducere româneascã,
datoratã prozatorului Alexandru Vlad.
Traducãtorul – care, în operele sale originale s-a
fãcut remarcat, printre altele, ºi prin inteligenþa
stilisticã, prin acurateþea alegerii cuvintelor ºi prin
ºtiinþa de a stabili, cu mijloace lingvistice, tonul ºi
atmosfera – beneficiazã de atuul de a fi frecventat
cu asiduitate proza anglo-americanã, ajungând la
o cunoaºtere intimã a unor autori ca Joseph
Conrad (din care a ºi tradus) sau Greene. El a
cãutat sã pãstreze matricea stilisticã a originalului
fãrã a sacrifica acea excepþionalã readability care
caracterizeazã aproape toate romanele lui Greene.
A rezolvat cu succes toate provocãrile originalu-
lui, nu în ultimul rând gãsirea unui echivalent
pentru faimoasa sintagmã “whisky priest”, con-
tribuþia cea mai de seamã a lui Greene la diversi-
ficarea limbii engleze. Versiunea sa este armo-
nioasã, fluentã ºi – ca ºi celelalte traduceri ale
acestui talentat prozator, pe care am dori, totuºi,
sã-l vedem punând din nou mâna pe pana de
romancier – fidelã gândirii ºi intuiþiei stilistice
originale ale autorului.
Puterea ºi Gloria poate fi consideratã o istorisire
de tipul Moby Dick, întrucât implacabila urmãrire
a preotului catolic alcoolic, care refuzã sã devinã
un renegat, de cãtre tânãrul locotenent, care crede
sincer în valabilitatea dictum-ului cã religia ar fi
opium pentru popor, stabileºte între cei doi pro-
tagoniºti o legãturã specialã, de suflet, ca între
Cãpitanul Ahab ºi Balena Albã. În plus, îndârjirea
cu care ambele personaje îºi urmeazã calea evocã,
din primul minut, determinarea cu care Ahab
porneºte în expediþia sa. Atâta doar cã în cazul lui
Greene miza este impersonalã, abstractã, iar între
cei doi nu poate fi vorba de duºmãnie, ci numai
de situarea istoricã pe poziþii diferite ºi de forme
deosebite ale conºtiinþei datoriei morale. Firul
epic are o simplitate clasicã: un preot catolic a
refuzat sã abjure, drept care devine un paria ºi un
fugar, fiind vânat de un tânãr locotenent, produs
al revoluþiei populare, îndoctrinat cu ateism, care
considerã cã perpetuarea ‘obscurantismului’ reli-
gios este o crimã faþã de popor. În viaþa sa person-
alã, preotul ilustreazã toate pãcatele împotriva
cãrora predicã morala creºtinã: este beþiv ºi
amoral, a zãmislit un copil din flori, este laº,
pofticios ºi invidios. Pe dreasupra, ºi fragil
trupeºte. El cãlãtoreºte, pe ascuns, din sat în sat,
spovedindu-i pe þãranii credincioºi, oficiind la
botezuri, la înmormântãri. Persoana sa îl intere-
seazã, dar frica sau slãbiciunea lumeascã dispar ca
luate cu mâna când se vede pus în situaþia de a
face o faptã creºtineascã. Iremediabil, în jurul sãu
apar personajele mitologiei cristice: femeia (fata)
devotatã, emulul trãdãtor, nelegiuitul pentru sal-
varea cãruia este sacrificat. Mexicul post-rev-
oluþionar, anti-religios, al anului 1938 este
decorul cel mai propice pentru aceastã povestire a
facerii unui martir. Este un decor esenþializat,
sumbru, perceput – mai ales de personajele
secundare, ca dentistul englez Tench, ca un spaþiu
sufocant, din care evadarea nu este posibilã.
Simbolistica morþii, deºi nu atât de abundent
prezentã, aminteºte de Mexicul lui Malcolm
Lowry. Preotul fãrã nume (nici locotenentul nu
posedã vreunul), care în calitate de om se
dovedeºte slab, decãzut ºi chiar depravat, este
totuºi un martir, fiind recuperat de încrederea
încãpãþânatã în misiunea pe care i-a încredinþat-o
Dumnezeu. Greene parcã ar dori sã ne spunã cã
sfinþenia este direct proporþionalã cu intensitatea
credinþei ºi cã mulþi pãrinþi ai bisericii, de la
Apostoli încoace, au fost oameni de rând, cu
slãbiciunile ºi capriciile lor, þinuþi în poziþie verti-
calã doar de credinþã ºi de puterea voinþei. Cu
semn opus, aceeaºi putere a voinþei îl caracter-
izeazã pe locotenent, care, deºi agentul prigonirii,
nu este un suflet mai puþin omenos decât prada
sa. Însãºi apariþia unui om ca “popa þuicã” într-o
lume lipsitã de cãlãuzire ºi de lege creºtinã este
un miracol, unul dintre inexplicabilele paradoxuri
ale lui Greene, prin care acesta, ca romancier
catolic, reuºeºte – spre deosebire de un Waugh
sau un Bernanos – sã proiecteze în beznã o razã
de speranþã privind capacitatea de a se salva a rasei
umane.
Interpreþii lui Greene – R. W. B. Lewis, print-
re alþii – cred cã fuga de ºi înspre Dumnezeu,
cãutarea izbãvirii personale, sunt, în esenþã, prob-
leme spirituale ºi psihologice ale individului, dar
succesul lui Greene cu aceastã naraþiune trebuie
explicat prin felul cum a ºtiut sã obiectiveze odis-
eea preotului, transformând-o într-o aventurã
semnificativã – deºi nelipsitã de unele accente
melodramatice – povestitã alert, cu o strictã
economie de mijloace, dar cu multã atenþie acor-
datã forþei evocative a cuvintelor. E interesant de
observat cã romanul nu a displãcut forurilor cato-
lice, cu toate cã Sfântul Scaun l-a taxat drept
“paradoxal”.
n
translaþii
Puterea ºi gloria
n Virgil Stanciu

6 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
Publicat în anul 1881, volumul Novele dinpopor de Ioan Slavici marcheazã o datãimportantã în evoluþia prozei româneºti.
Cartea va fi urmatã de un numãr însemnat de alte
nuvele, poveºti ºi romane, care vor face din
autorul Marei cel mai important scriitor ardelean
de pânã la Liviu Rebreanu. Fenomen anticipat
deja în volumul de debut, proza scurtã a lui
Slavici conþine douã coordonate distincte. Prima
ar cuprinde naraþiunile Scormon, La crucea din sat,
Popa Tanda, Gura satului, Budulea Taichii ºi Crucile
roºii, în timp ce în a doua perioadã de creaþie ar
intra relatãri precum Moara cu noroc, Pãdureanca
sau Comoara. Aceastã clasificare ilustreazã evoluþia
ce are loc în stilul scriitorului, în viziunea sa
despre artã, precum ºi în sursele sale de inspiraþie.
Nuvelele din prima perioadã de creaþie sunt trib-
utare lumii copilãriei ºi a adolescenþei fericite. Cu
rare excepþii, cele create dupã 1880 „sunt frãmân-
tate – dupã cum afirmã Ion Breazu – de mari
probleme morale, iar atmosfera lor e gravã, sum-
brã, chiar tragicã. Realismul lor e mai critic”.
Aºa cum prefigureazã ºi titlul cãrþii, Novelele
din popor îºi au originea în existenþa dramaticã a
oamenilor simpli, þãrani sau indivizi aparþinând
pãturilor mic-burgheze. În acest context intrã ºi
nuvela Moara cu noroc, capodopera lui Ioan Slavici,
creaþie ce deschide cea de a doua mare perioadã
de creaþie a scriitorului. Naraþiunea conþine XVII
capitole ºi are o structurã circularã prin enunþarea
unor sentinþe morale atât în debutul cât ºi în epi-
logul textului. Întâmplãrile prezentate se
deruleazã pe parcursul unui an, între ziua de
Sfântul Gheorghe ºi sãrbãtoarea Paºtelui. Deja în
prologul relatãrii, prin intermediul bãtrânei ºi a
lui Ghiþã (cizmarul fãrã clienþi din Ineu), douã
personaje emblematice, Slavici ne prezintã
înfruntarea dintre douã mentalitãþi distincte.
Prima se întemeiazã pe
credinþele arhaice, pe legile nescrise ale tradiþiei.
Un principiu esenþial al acestei lumi este
mulþumirea cu condiþia datã, care este cheia
fericirii: „Omul sã fie mulþumit cu sãrãcia sa, cãci
dacã e vorba nu bogãþia, ci liniºtea colibei tale te
face fericit. Dar voi sã faceþi dupã cum vã trage
inima, ºi Dumnezeu sã vã ajute ºi sã vã acopãrã
cu aripa bunãtãþilor sale. Eu sunt de acum
bãtrânã, ºi fiindcã am avut ºi am atât de multe
bucurii în viaþã, nu înþeleg nemulþumirile celor
tineri ºi mã tem ca nu cumva, cãutând acum la
bãtrâneþe un noroc nou, sã pierd pe acela de care
am avut parte pânã în ziua de astãzi ºi sã dau la
sfârºitul vieþii mele de amãrãciunea pe care nu o
cunosc decât din fricã”. Exprimat de soacra lui
Ghiþã în debutul nuvelei, acesta este adevãrul
moral ilustrat pe parcursul relatãrii, nerespectarea
lui ducând la deznodãmântul tragic din final.
Unui asemenea cod existenþial i se asociazã ºi o
puternicã credinþã în Dumnezeu. Mama Anei a
trãit dupã aceste legi ºi a fost fericitã. De aceea, ea
nu înþelege nemulþumirea tinerilor, goana lor
dupã avere ºi se teme sã nu piardã, la bãtrâneþe,
„norocul” ei de pânã atunci. Ducându-ºi existenþa
dupã normele tradiþiei, familia cizmarului se
complace într-o pseudo-fericire cotidianã, chiar
dacã se confruntã cu serioase probleme de ordin
material. Împotriva acestei sãrãcii se revoltã
cizmarul, om energic, harnic ºi întreprinzãtor, pe
care mediocritatea întruchipatã de „liniºtea
colibei” nu îl mai mulþumeºte: „- Vorbã scurtã,
rãspunse Ghiþã, sã rãmânem aici, sã cârpesc ºi mai
departe cizmele oamenilor, care umblã toatã
sãptãmâna în opinci ori desculþi, iar dacã
dumineca e noroi, îºi duc cizmele în mânã pânã
la bisericã, ºi sã ne punem pe prispa casei la soare,
privind eu la Ana, Ana la mine, amândoi la copi-
laº, iar d-ta la tustrei. Iatã liniºtea colibei”.
Deoarece în lumea în care trãieºte banul ºi nu
caracterul asigurã prestigiul social, Ghiþã trãdeazã
principiile nescrise ale locului, ce nu-i pot oferi
decât banalitatea ºi sãrãcia. Aspirând în mod firesc
la mai bine, cizmarul arendeazã hanul de la Moara
cu noroc. Nuvela urmãreºte destinul dramatic al
cârciumarului Ghiþã, personaj care încearcã sã îºi
schimbe condiþia socialã. Obsesia banului repre-
zintã o temã balzacianã prin excelenþã, reluatã în
literatura românã la cote artistice de excepþie ºi de
George Cãlinescu în Enigma Otiliei. Este semni-
ficativ faptul cã tot averea este cea care distruge
armonia iniþialã a cuplului ºi în Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de rãzboi, chiar dacã romanul
lui Camil Petrescu nu mai este un roman social,
ci unul de investigaþie psihologicã. Scriitor realist
prin excelenþã, autorul Novelelor din popor a fost
denumit, pe bunã dreptate, de critica literarã „un
Balzac rural”.
Prin descrierea celei de-a doua lumi, cea a
locului în care este aºezatã Moara cu noroc,
Slavici impune o geografie literarã proprie, situatã
între câmpia Aradului ºi munþii Bihorului: „Dacã
aruncai privirea împrejur, la dreapta ºi la stânga,
vedeai drumul de þarã ºerpuind spre culme, iar la
vale, de-a lungul râuleþului, cât strãbate ochiul,
pânã la câmpia nesfârºitã, afarã de câþiva arini ce
stãteau grãmadã din jos de podul de piatrã, nu
zãreai decât iarbã ºi mãrãcini. La deal valea se
strâmteazã din ce în ce mai mult; dar aici vederile
sunt multe ºi deosebite: de-a lungul râuleþului se
întind douã ºiruri de rãchite, care se îndeasã
mereu, pânã ce se pierd în crângul din fundul
vãii; pe culmea dealului de la stânga, despre Ineu,
se iveºte pe ici pe acolo marginea unei pãduri de
stejari, iar pe dealul de la dreapta stau rãzleþe
rãmãºiþele încã nestârpite ale unei alte pãduri,
cioate, rãdãcini ieºite din pãmânt ºi, tocmai sus la
culme, un trunchi înalt, pe jumãtate ars, cu
crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se
lasã croncãnind de la deal înspre câmpie; fundul
vãii, în sfârºit, se întunecã ºi din dosul crângului
depãrtat iese turnul þuguit al bisericii din
Fundureni, învelit cu tinichea, darã pierdut oare-
cum în umbra dealurilor acoperite cu pãduri
posomorâte, ce se ridicã ºi se grãmãdesc unul
peste altul, pânã la muntele Bihorul, de pe ale
cãrui culmi troienite se rãsfrâng razele soarelui de
dimineaþã”. Slavici ne poartã într-un topos sãlba-
tic, ce se întinde la marginea civilizaþiei ºi care îºi
are legile sale proprii. Este vorba de o lume total
diferitã de cea securizantã descrisã în prima parte
a nuvelei. Acest þinut seamãnã cu celebra pustã
maghiarã, este un spaþiu central european prin
excelenþã, cu o micã diferenþã: aici nu se mai
cresc herghelii de cai, ci nenumãrate turme de
porci. În rest, este vorba de un topos dominat de
aceleaºi personaje neîmblânzite: hoþi, haiduci ºi
criminali ce se ghideazã dupã legea forþei.
Asemenea miticei cetãþi Isarlâk din lirica lui Ion
Barbu, Moara cu noroc este situatã „la mijloc de
Rãu ºi Bun”. Este vorba de o rãscruce de dru-
muri, de un teritoriu de tranziþie între spaþiul
ocrotitor al satelor ºi „locurile rele” bântuite de
hoþi: „Ori din care parte ar veni drumeþul, se
bucurã când o zãreºte din culmea dealului pleºuv,
cãci venind despre locurile rele, ea îl vesteºte cã a
scãpat norocos, iar mergând spre ele, la moarã
poate sã gãseascã ori sã aºtepte alþi drumeþi, ca sã
nu plece singur mai departe”. Oamenii, adicã
porcarii, sunt pe mãsura locului, niºte indivizi
primitivi ºi fioroºi: „îndeobºte înalþi ºi bine fãcuþi,
cu cãmaºa neagrã ºi cu pãrul strãlucitor de untura
cea multã ºi cãzut în plete lungi ºi rãsucite asupra
grumajilor goi”. Ei „s-au trezit în pãdure la turma
de grãsuni”, iar pãrinþii lor „buni ºi strãbuni tot
pãstori au fost, oameni care au obiceiurile lor ºi
limba lor pãstoreascã, pe care numai ei o înþeleg”.
Justiþia instituþionalizatã încearcã sã pãtrundã cu
dificultate în aceastã lume arhaicã, având o ie-
rarhie proprie, unde stãpân e cel mai puternic,
adicã sãmãdãul.
Aparent, nimic nu pare sã perturbe existenþa
cotidianã a tinerei familii stabilite la Moara cu
noroc. Este semnificativ faptul cã numele hanului
a fost dat înaintea sosirii lui Ghiþã ºi sugereazã
experienþele anterioare fericite trãite de cãtre
arendaº, cel care a avut ideea sã zideascã o cârci-
umã lângã ruinele vechii mori pãrãsite. În fiecare
sãptãmânã, totul se desfãºoarã dupã acelaºi ritual:
cei trei lucreazã de dimineaþa pânã seara,
ospãteazã trecãtorii, adunã câºtigul, pe care îl
numãrã împreunã în fiecare sâmbãtã. Într-adevãr,
într-o primã etapã, moara este cu noroc, iar
armonia iniþialã a clanului nu pare ameninþatã.
Dimpotrivã, la fericirea originarã se adaugã ºi
binefacerile câºtigului cinstit, dat de Dumnezeu.
Cârciumarului îi merge vestea, iar „Moara cu
noroc” începe sã fie cunoscutã tot mai mult sub
denumirea de „cârciuma lui Ghiþã”. Nimic nu
pare sã anticipeze dezastrul ce va urma. În
momentul sosirii la cârciumã, Ghiþã nu trebuie sã
înfrunte decât ameninþarea surdã a peisajului,
care este parþial umanizat tocmai prin venirea lor.
Doar vântul zgâlþâia câteodatã, pe timp de noapte,
vechea moarã pãrãsitã, sunetul înspãimântãtor
preluând forma unei prevestiri sumbre.
Misterioasa ameninþare a locurilor se con-
cretizeazã, pe neaºteptate, într-o zi când vin trei
oameni într-o cãruþã nepotrivitã pentru acel þinut,
trasã de doi cai, dintre care unul era mare ºi
celãlalt mai mic. Un prim element de dezechili-
bru este introdus în lumea armoniei perfecte de
pânã atunci. Strãinii mãnâncã, beau ºi „pleacã cu
un noroc bun”, fãrã sã plãteascã. Prin aerul lor de
superioritate reuºesc sã-l zãpãceascã pe cârciumar,
care nu îndrãzneºte sã le cearã plata cuvenitã.
Dupã cum afirmã Magdalena Popescu în
monografia sa închinatã lui Slavici, caracteristic
pentru scriitor este modul de a-ºi introduce per-
sonajele noi care irup parcã dintr-o pre-realitate
paralelã naraþiunii, unde au existat pânã atunci.
Nu e de mirare cã, introduse astfel, ele ºocheazã
anul Ioan Slavici – Tribuna 120
Moara cu noroc, un topos tragic
n Gheorghe Glodeanu

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 7
mult mai puternic. Printr-o asemenea manierã îºi
face apariþia ºi Licã Sãmãdãul, figurã diabolicã,
om aspru ºi neîndurat, „care umblã mereu cãlare,
de la turmã la turmã, care ºtie toate înfundãturile,
cunoaºte pe toþi oamenii buni ºi mai ales pe cei
rãi, de care tremurã toatã lumea, ºi care ºtie sã
afle urechea grãsunelului pripãºit chiar ºi din oala
cu varzã”. El este adevãratul stãpân al locului, iar
cel care ia în arendã cârciuma trebuie sã fie omul
lui. Drept urmare, sãmãdãul îi pretinde lui Ghiþã
ca sã îl informeze despre tot ceea ce se întâmplã
pe teritoriul pe care îl stãpâneºte: „cine umblã pe
drum, cine trece pe aici, cine ce zice ºi ce face”.
Deoarece are în grijã turmele unor oameni influ-
enþi din þinut, Licã se bucurã de protecþia
autoritãþilor. Nu întâmplãtor, ca adevãrat stãpân
al drumurilor, el se simte deasupra legii. Având
faima unui om neîndurat, nimeni nu avea curajul
sã fure din cele douãzeci ºi trei de turme pe care
le avea în grijã. Deºi este tot porcar, Licã este „om
cu stare, care poate sã plãteascã grãsunii pierduþi
ori pe cei furaþi”. Intruziunea lui brutalã în viaþa
armonioasã a familiei cârciumarului va avea
efecte catastrofale. Slavici îºi caracterizeazã eroul
atât în mod direct cât ºi indirect, prin impresia pe
care el o lasã asupra celor cu care vine în contact.
De exemplu, despre sãmãdãu se spune cã era un
bãrbat „ca de treizeci ºi ºase de ani, înalt, uscãþiv
ºi supt la faþã, cu mustaþa lungã, cu ochii mici ºi
verzi ºi cu sprâncenele dese ºi împreunate la
mijloc. Licã era porcar, însã dintre cei ce poartã
cãmaºã subþire ºi albã cu floricele, pieptar cu
bumbi de argint ºi bici de carmajin cu codoriºtea
de os împodobit cu flori tãiate ºi cu ghintuleþe de
aur”. Prozatorul insistã apoi pe reacþiile Anei care,
fascinatã de misteriosul necunoscut, „rãmase
privind ca un copil uimit la cãlãreþul ce stãtea ca
un stâlp de piatrã înaintea ei”, privindu-l „oare-
cum pierdutã ºi speriatã de bãrbãþia înfãþiºãrii
lui”. Mai puþin obiºnuit este faptul cã, în
prezentarea personajului sãu, Slavici foloseºte
autocaracterizarea. La prima sa întâlnire cu noul
cârciumar de la Moara cu noroc, Licã Sãmãdãul
se prezintã singur: „Eu sunt Licã Sãmãdãul…
Multe se zic despre mine, ºi dintre multe, multe
vor fi adevãrate ºi multe scornite. Tu vezi un
lucru: cã umblu ziua-n amiaza mare pe drumul
de þarã ºi nimeni nu mã opreºte în cale, cã mã
duc în oraº ºi stau de vorbã cu domnii. Voi fi
fãcut ce voi fi fãcut, nu-i vorba, dar am fãcut aºa,
cã oriºicine poate sã creazã ce-i place, însã nimeni
nu ºtie nimic. De aceea am sã dau seamã despre
douãzeci ºi trei de turme de porci. M-ai înþeles?
Nu doarã c-aº putea plãti tot ce se poate perde
într-un an, ci pentru cã de la mine nimeni nu
cuteazã sã fure, ba sã-l fereascã Dumnezeu pe
acela pe care aº crede cã-l pot bãnui. M-ai înþe-
les?! Eu voiesc sã ºtiu totdauna cine umblã pe
drum, cine trece pe aici, cine ce zice ºi cine ce
face, ºi voiesc ca nimeni afarã de mine sã nu ºtie”.
Considerându-se superior celorlalþi, sãmãdãul
refuzã sã vorbeascã cu femeile ºi nu i se adreseazã
decât cârciumarului, impunându-ºi condiþiile în
forþã. De cealaltã parte, Ghiþã încearcã sã se apare,
sã îºi protejeze familia ºi nu acceptã sã devinã
sluga acestuia. Între cele douã caractere puternice
are loc o încleºtare dramaticã, din care iese
câºtigãtor sãmãdãul, dar numai dupã ce descoperã
setea de înavuþire a cârciumarului. Dacã iniþial
puterea lui Ghiþã a stat în unitatea familiei, în
mod treptat el va deveni vulnerabil tocmai
datoritã acesteia. Sãmãdãul reuºeºte sã se impunã
prin forþã, iar Ghiþã se vede constrâns sã se
supunã. De aici înainte, întreaga nuvelã nu
urmãreºte altceva decât tentativa disperatã a câr-
ciumarului de a descoperi o ieºire onorabilã din
situaþia-limitã în care se gãseºte. Tragicã este
tocmai cãutarea unui drum, dar în faþa primej-
diilor rãmâne singur, lipsit de apãrare. Rolul lui
Licã este acela de a declanºa catastrofa, punându-l
pe Ghiþã sã aleagã între douã soluþii ireconcilia-
bile: rãmânerea la moarã (cu toate consecinþele
nefaste ce decurg de aici) sau pãrãsirea locului ºi
renunþarea la visul de înavuþire. Opþiunea se
dovedeºte dificilã, deoarece ambiþia cârciumarului
(un veritabil arivist rural) era aceea de a deschide
un atelier de cizmãrie în care sã lucreze 10-12
calfe. Întreaga naraþiune e construitã pe aceastã
dilemã tragicã, ce se acutizeazã cu atât mai mult
cu cât relatarea evolueazã înspre deznodãmântul
final. Conflictul nuvelei este psihologic ºi se
amplificã pe mãsurã ce Ghiþã devine mai corupt,
afundându-se în afacerile sale necurate cu Licã.
Sãmãdãul apare în faþa complicelui sãu ca un per-
sonaj mefistofelic, ca o întruchipare a destinului
potrivnic. Fiind obiºnuit cu crima, resimþind
chiar o adevãratã voluptate a carnajului în
momentul în care îºi anihileazã oponenþii, pentru
sãmãdãu nu mai are importanþã pe cine ucide. În
plus, porcarul se dovedeºte un fin cunoscãtor al
psihologiei umane, ce ºtie sã îºi aleagã tovarãºii în
funcþie de patimile lor: „- Pe om nu-l stãpâneºti
decât cu pãcatele lui, ºi tot omul are pãcate,
numai cã unul le ascunde mai bine. Ca sã le dai
mai lesne pe faþã, cautã-i slãbiciunea, fã-i sã ºi-o
dea de gol ºi faci din el ce vrei…” Pãcatul de care
vorbeºte Licã este, în cazul de faþã, acela al
câºtigului. Acesta însã nu anuleazã în sufletul câr-
ciumarului pasiunea pentru singura femeie pe
care o iubeºte, deºi la un moment dat o zdrunc-
inã. În mod treptat, în locul iubirii senine pentru
Ana, sufletul lui Ghiþã se umple de ura faþã de
sãmãdãu.
Pentru a putea duce o existenþã liniºtitã la
moarã, Ghiþã trebuie sã îndeplineascã mai multe
condiþii. În primul rând, trebuie sã îºi împace
familia pe care o iubeºte. În al doilea rând, el este
obligat sã þinã cont de opinia publicã, de „gura
satului”, adicã de normele lumii din care provine.
În ultimul rând, el trebuie sã satisfacã pretenþiile
lui Licã. Analizând îndeaproape cele trei clauze,
observãm cã ele se dovedesc ireconciliabile ºi cã
satisfacerea celei din urmã duce, implicit, la
negarea primelor douã. În consecinþã, echilibrul
spre care tinde Ghiþã neîntrerupt nu poate fi
atins.
Dupã înfruntarea iniþialã cu sãmãdãul, cârciu-
marul îºi ia câteva mãsuri de precauþie: cumpãrã
douã pistoale de la Arad, aduce doi câini ºi îºi mai
ia o slugã, pe Marþi, „un ungur înalt ca un brad”.
Cu toate acestea, Ghiþã îºi dã seama cã ºederea sa
la moarã e condiþionatã de Licã, cãruia nu i se
poate opune în mod eficient. Dar, rãmânerea îl
obligã la concesii din ce în ce mai mari faþã de
sãmãdãu. Ar vrea sã nu mai aibã nevastã ºi copii,
deoarece în felul acesta ºi-ar putea vedea liniºtit
de afaceri în compania lui Licã. În mod paradox-
al, tocmai nevasta ºi copiii, pentru care dorea sã
strângã banii, devin o piedicã în faþa aspiraþiilor
sale. Tot mai lacom, personajul este gata „sã-ºi
punã pe un an, doi, capul în primejdie”, pentru
ca pe urmã sã îºi reia, la alte standarde, existenþa
anterioarã. Asumându-ºi o vinã tragicã, hangiul
trece printr-un tot mai accentuat proces de dis-
oluþie interioarã. Alternând suspansul cu investi-
gaþia psihologicã, Moara cu noroc zugrãveºte meta-
morfozele succesive ale unui personaj. Este vorba
de parcurgerea drumului de la bine la rãu, de la
paradis la infern, de la sacru la profan. La început,
Ghiþã e un personaj angelic, ce trãieºte dupã pre-
ceptele morale ale lumii satului ºi care aspirã sã se
îmbogãþeascã pe cãi cinstite. Abandonând legea
strãbunã, personajul se transformã într-un individ
diabolic, tot mai asemãnãtor cu Licã Sãmãdãul.
Scriitorul insistã pe lupta sfâºietoare ce se dã în
interiorul lui Ghiþã între patima înavuþirii ºi fon-
dul lui iniþial cinstit. Deºi cuprins de remuºcãri
tot mai dureroase, personajul nu se va abate de la
drumul spre bogãþie pe care ºi l-a ales, setea de
bani dovedindu-se mai puternicã decât raþiunea
ce îl îndeamnã sã plece. Rãmânând la moarã, câr-
ciumarul nu face altceva decât sã îºi acutizeze
situaþia: acceptã porcii furaþi de la Licã, îi schimbã
banii însemnaþi pentru ca sã li se piardã urma ºi
depune mãrturie mincinoasã în favoarea
sãmãdãului atunci când arendaºul este prãdat de
Licã ºi de oamenii acestuia, Buzã-Ruptã, Sãilã
Boaru ºi Rãuþ. Dupã uciderea copilului ºi a
doamnei în doliu, Ghiþã depune din nou mãr-
turie în favoarea sãmãdãului, deoarece îi era fricã
de rãzbunarea acestuia. Despre pedepsirea lui
Licã nu prea poate fi vorba, de vreme ce nu toþi
vinovaþii sunt pedepsiþi, mai ales când ei se
dovedesc uneltele celor bogaþi ºi au relaþii sus-
puse. Scriitorul surprinde felul în care a
funcþionat justiþia vremii sale, proces redat cu
fidelitate. Nu întâmplãtor, simþindu-ºi bãrbatul în
pericol, la tribunal vine ºi Ana cu bani cãci,
potrivit filozofiei bãtrânei, banul drege toate
lucrurile. Credinþa în puterea extraordinarã a
banului o vom regãsi ºi la Mara, exponentã a
aceleiaºi clase sociale. Tot potrivit filosofiei de
viaþã a bãtrânei, dacã i se întâmplã ceva lui Ghiþã,
Ana nu trebuie sã plângã mai mult de trei zile, ci
sã recunoascã în nenorocire voinþa lui Dumnezeu
ºi apoi sã îºi caute o altã sursã de alinare, „cãci
viaþa e scurtã ºi n-ai timp sã te opreºti mai mult
timp în cale”.
Dorind sã îºi protejeze familia, cârciumarul îºi
asumã întreaga responsabilitate a situaþiei. Pe de o
parte, el reuºeºte într-adevãr s-o menajeze, dar
preþul plãtit este înstrãinarea tot mai accentuatã
de fiinþele la care þine cel mai mult. În spatele
acestui conflict familial se ascunde concepþia lui
Slavici despre armonia cãminului, care trebuie sã
se întemeieze pe iubire ºi pe încrederea deplinã
dintre soþ ºi soþie. Iniþial, gospodãria lui Ghiþã e

8 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
fericitã tocmai pentru cã se bazeazã pe asemenea
virtuþi. Când însã bãrbatul se închide în sine ºi
acþioneazã singur, începe dezmembrarea familiei.
Ghiþã se dovedeºte responsabil pentru sub-
minarea echilibrului familial, pierdere pe care o
va plãti cu suferinþã ºi, în final, chiar cu viaþa.
Vina tragicã a personajului este aceea de a fi aban-
donat calea cea dreaptã, adicã de a fi renunþat la
normele impuse de tradiþie. Starea sa psihicã agi-
tatã este surprinsã în mod subtil de cãtre scriitor,
care reuºeºte sã reflecte în profunzime drama
eroului sãu ºi metamorfozele succesive prin care
acesta trece pe parcursul întâmplãrilor: „acum el
se fãcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru
oriºice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca
nainte…” Lupta inegalã cu destinul potrivnic face
din el un personaj tragic, fãrã sã dobândeascã însã
mãreþia eroilor din antichitate. Spre deosebire de
bãtrânã ºi de Licã Sãmãdãul, Ghiþã este un per-
sonaj care se schimbã radical, care cunoaºte un
puternic proces de alienare. La început, el este un
om puternic, harnic, întreprinzãtor ºi sigur pe
faptele sale. Apoi decade prin intervenþia
sãmãdãului, ce apare ca o întruchipare a destinu-
lui potrivnic.
Situaþia în care se gãseºte cârciumarul se
dovedeºte deosebit de gravã ºi cere o rezolvare cât
mai grabnicã, soluþia cea mai plauzibilã a depãºirii
crizei fiind distrugerea lui Licã. Atâta timp cât
sãmãdãul mai este în viaþã, nici fuga de la moarã
nu are vreun rost, deoarece acesta l-ar urmãri
peste tot. Pierderea ºefului turmelor nu ar însem-
na doar reabilitarea moralã în faþa comunitãþii, ci
ar duce ºi la refacerea armoniei familiale iniþiale.
Puternicele frãmântãri ale lui Ghiþã nu sunt însã
cunoscute ºi de soþia acestuia, criza de comuni-
care grãbind dezastrul final. Pentru a-l pierde pe
Licã (pe care nu îl poate înfrunta direct, prin
forþã), cârciumarul apeleazã la ajutorul jan-
darmilor, însã nu este sincer nici acum, deoarece
acceptã jocul dublu, iar pentru a explica situaþia
se agaþã de primul pretext: „Ce sã-mi fac dacã e
în mine ceva mai tare decât voinþa mea”. O altã
explicaþie aratã starea de depersonalizare în care a
ajuns personajul: „ºi fiindcã avea un pãcat pe care
nu-l putea stãpâni, el nici nu-ºi mai dãdea silinþa
sã-l stãpâneascã”.
Spirit duplicitar ce nu mai poate juca cinstit,
la un moment dat se gândeºte sã îl înºele atât pe
jandarmul Pintea, cât ºi pe Licã. Îi cere bani de
schimbat sãmãdãului, dar nu pentru a-l denunþa
ca sã poatã fi prins cu banii furaþi asupra sa, ci
pentru a fugi cu ei. Solicitându-i hoþului toþi
banii pe care acesta i-ar mai fi avut, Ghiþã
grãbeºte deznodãmântul final. Licã însã îi
pretinde o dovadã de încredere, ºi anume sã nu
arate patimã pentru Ana. În descrierea petrecerii
ce are loc în ziua de Paºte, asistãm de fapt la o
tragedie a soþului înstrãinat. Cârciumarul îºi lasã
nevasta sã petreacã cu Licã pânã ce el merge sã-l
aducã pe jandarmul Pintea. Ghiþã are încredere
deplinã în consoarta lui, care, necunoscându-i
adevãratele intenþii, îi interpreteazã greºit gestul
de a o fi lãsat singurã cu Sãmãdãul. Vãzând cât de
uºor o oferã propriul ei soþ, Ana acceptã jocul lui
Licã pentru a provoca gelozia bãrbatului.
Momentul decisiv în care Ghiþã ar fi trebuit sã
intervinã ºi sã încheie definitiv rãfuiala e scena în
care Licã îi cere nevasta. Cuprins de o laºitate tot
mai pronunþatã, el însã nu face acest lucru, ratând
astfel posibilitatea de a evita sfârºitul tragic.
Teama de a nu pierde totul stârnind bãnuieli se
dovedeºte mai puternicã decât gelozia.
Atitudinea femeii se poate explica tocmai prin
inconºtienþa sa. Ea nu ºtie de rolul pe care îl joacã
în planul lui Ghiþã, acela de a-l þine pe loc pe
sãmãdãu pânã ce soþul ei venea cu jandarmii. De
aceea, o urã cumplitã se trezeºte în ea împotriva
aceluia care vroia de fapt sã o salveze. Prin
greºeala ei, ea provoacã – fãrã sã vrea – dezn-
odãmântul tragic. Ana nu face altceva decât sã se
rãzbune pe cel ce a fost în stare sã o lase cu un
strãin. Acest lucru nu e de mirare cãci, în con-
cepþia ei moralã, nu intra acceptarea unei astfel de
situaþii. ºi Ghiþã apare inconºtient de sacrificiul pe
care-l face pentru a-ºi atinge scopul urmãrit. Dar
explicaþia i se oferã din nou: „Aºa vrea
Dumnezeu!; aºa mi-a fost rânduit”, cuvinte ce-l
fac sã se complacã în situaþia datã. Procedând ast-
fel, Ghiþã nu poate evita catastrofa finalã tocmai
datoritã acþiunilor întreprinse pentru evitarea ei.
Uciderea soþiei îi apare ca o necesitate tragicã, o
necesitate neînþeleasã însã pe deplin. Moartea
unui personaj declanºeazã sfârºitul celuilalt, Ghiþã
fiind împuºcat de cãtre Rãuþ, omul sãmãdãului.
Scriitor ardelean cu o puternicã vocaþie moraliza-
toare, Slavici îi pedepseºte pe toþi cei care au
greºit. Dupã cum lasã sã se înþeleagã scriitorul,
pedepsirea lui Licã nu s-ar datora atât crimelor
sale, cât faptului cã s-a atins de lucrurile sfinte,
profanând biserica. Sfârºitul personajului este sãl-
batic, în concordanþã cu stilul de viaþã din
„locurile rele” în care a trãit.
Deºi nu scrie prozã fantasticã propriu-zisã,
Slavici e un admirabil creator de scene tari. Îl
ajutã în acest sens ºi experienþa de povestitor, ce
îºi proiecteazã întâmplãrile în fabulos ºi care pune
un accent deosebit pe crearea atmosferei. E demn
de semnalat faptul cã, în manierã romanticã, ele-
mentele de decor servesc perfect la obþinerea
efectelor de groazã ºi de mister urmãrite de cãtre
scriitor. De multe ori, peisajul se aflã într-o con-
cordanþã deplinã cu starea sufleteascã a protago-
niºtilor.
Drama trãitã de personajele nuvelei Moara cu
noroc este cumplitã, dar are ºi un vãdit rol purifi-
cator. Ca într-o tragedie anticã, nu toþi protago-
niºtii participã direct la evenimente, unii fiind
doar simpli martori ai catastrofei. Mare admirator
al lui Confucius, scriitorul vorbeºte prin inter-
mediul eroilor sãi, atribuindu-le propriile sale
precepte morale în comentarea conflictului tragic.
Un astfel de personaj este bãtrâna. Prin inter-
mediul ei, nuvela dobândeºte o structurã circu-
larã, deoarece se deschide cu enunþarea unui pre-
cept moral ºi se încheie cu un „aºa a fost sã fie”,
ce exprimã acceptarea fatalitãþii soartei ºi credinþa
în voinþa divinã ca instanþã supremã.
n
Într-un articol prea mic pentru un rãzboi atâtde mare, publicat acum un an cu titlulGeopolitica ºi ”problema transilvanã” (Ziua , 22
mai 2003), sociologul Cãlin Cotoi abordeazã
telegrafic problema capacitãþii de negociere a
statului român actual, chestiunea ardeleanã,
perimetrul tematic al Europei Centrale, câteva
momente alese din istoria regionalismului din
România ºi reflecþia privitoare la identitatea
transetnicã. În mai puþin de 6.300 de semne,
autorul înºiruie enunþuri critice ba la adresa
statului român, ba cu privire la aporturile unor
miºcãri civice ºi publicaþii regionaliste din þarã,
mulþumindu-se sã emitã judecãþi de valoare fãrã
suportul unei argumentaþii strânse. Acest lucru
nu îl abate însã pe C. Cotoi de la þelul pe care ºi
l-a propus: acela de a susþine cã în condiþiile
globalizãrii, mizele pe care statul român este pus
sã le negocieze au crescut, în timp ce statul însuºi
este lipsit de “inteligenþã geopoliticã”, fiind, adicã,
incapabil “sã utilizeze informaþia politicã într-un
mod eficient”. Ar fi fost, desigur, pasionant ca
cititorii sociologului sã poatã afla care sunt acele
mize ºi de ce au ajuns ele la înãlþimi mai ameþi-
toare astãzi decât ieri.
Pânã sã se ajungã acolo însã, meritã stãruit
asupra poziþiei critice a lui Cãlin Cotoi faþã de
statul român însuºi, cãci recriminãrile lui suferã,
parcã, de o anume imprecizie. Statul nu ºi-a fãcut
lecþiile la materia numitã geopoliticã. Definitã ca
“ºtiinþã a informãrii statului” – într-o logicã a
cãrei coerenþã îmi scapã, câtã vreme în aceastã
interpretare cei mai mari geopoliticieni ar trebui
sã fie lucrãtorii de la SRI sau cei din ministerul
pentru propagandã – ºi aºezatã, opþional (fiindcã
aºa propune C. Cotoi), ori “în tradiþia ºtiinþelor
camerale”, ori în cea a “statisticii secolului XVII ºi
XVIII”, geopolitica este o piatrã de încercare pen-
tru statul român de astãzi. Nici nu e de mirare,
zãu! Fiind deodatã ºi, ca sã zic aºa, în acelaºi timp,
atâtea lucruri, geopolitica pare sã nu mai fie
nimic! O asemenea definire ar deruta pe oricine,
nu numai pe reprezentanþii statului român.
Evident, însã, autorul articolului face excepþie, ca
unul ce ºtie precis ce este aceastã chintesenþã; fãrã
sã împãrtãºeascã, totuºi, mai explicit, ºi altora
despre ce ar fi vorba. De ce ar fi pentru stat mai
importantã – ºi încã exclusiv, în viziunea lui C.
Cotoi - geopolitica decât, sã zicem, politicile pub-
lice, nu rezultã în nici un fel. Pesemne cã statul
ar trebui sã fie alcãtuit exclusiv din maeºtri ai
jocurilor cu harta zonalã, continentalã ori globalã,
ºi nu un ansamblu de instituþii puse în slujba
cetãþenilor.
Totuºi, spre surprinderea celui care a urmãrit
critica severã aplicatã de C. Cotoi statului român
actual, aflãm cã nemulþumirea sa provine din
indiferenþa statului faþã de “transformãrile ºi rup-
turile induse de regionalizare, globalizare etc.”.
Formula este revelatoare pentru poziþia autorului.
Acesta identificã – oare de ce?! – regionalizarea
(un fenomen de confirmare administrativã ºi de
afirmare identitarã a
regiunilor din cadrul statelor naþionale ºi al
Europei comunitare) ºi globalizarea
(reconfigurare la scarã planetarã a spaþiului eco-
nomic, politic ºi comunicaþional direct
perceptibil) cu niºte… rupturi! Spaima sa e cea a
naþionalistului tradiþional cã schimbarea ar putea
însemna sfâºiere, anulare radicalã, retrasare de
graniþe. Mãrturisesc cã sunt nedumerit: ori statul
este corigent în ochii lui C. Cotoi pentru cã nu e
suficient de flexibil, de rapid în miºcãri adapta-
tive, ori el trebuie sã le respingã pe acestea, ca pe
niºte schimbãri ce ar antrena consecinþe de natura
rupturii, rãmânând ceea ce a fost ºi este.
Propun, de aceea, ca, dupã ce se lãmureºte cu
sine însuºi, C. Cotoi sã revinã în dezbatere. Poate
vom ajunge sã ne dumirim ºi ce înþelege prin
regionalism, ori de ce acesta îi apare mai curând
de relevanþã geopoliticã decât o chestiune þinând
de regândirea în interior a bunului mers al tre-
burilor publice ale þãrii.
n
atitudini
Corigent la geopoliticã
n Ovidiu Pecican

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 9
Prag I
Victimã sau cãlãu? - îþi vorbesc, într-un fel,
despre stângãcia în surâs a bolnavului.
La început, febra ne-a pãrut ceva familiar ºi
duios:
se strecura noaptea prin aºternuturi,
ne mângâia frunþile, ºoptindu-ne cuvinte tandre
de încurajare. Stãteam îmbrãþiºaþi aºa ceasuri
întregi.
Abia mai târziu i-am surprins adevãrata înfãþiºare,
mult prea târziu,
când bãtãile inimii ni se rarefiaserã atât de tare
cã orice ºtire ar fi ajuns pânã la noi zdrobea
toracele
ca pe un ºarpe strecurat între coapsele unui
armãsar tânãr.
Febra ajunsese vicleanã ºi galopantã,
vânându-ne fãrã milã prin toate ungherele casei.
De atunci, costul vieþii mele a scãzut îngrijorãtor.
Parcã aº zgândãri un viespar, ori de câte ori îmi
ating trupul.
ºi era o vreme când nimeni
nu mã putea mângâia cu atâta îndemânare ca
mine.
Strâng din dinþi. Din stern. Din ovare.
Cãlãresc un pui de ogar jupuit cu dinþii de
stãpânul sãu orb.
Îmi jupoi partea dreaptã a corpului, iar pe stânga
i-o las unuia care mã iubeºte mai mult.
Prag II
O drasticã negociere a rãnilor pe câmpul de
bãtãlie
(pe tabla de ºah) unde o pâclã mult mai cumplitã
decât vacarmul trâmbiþelor se lasã,
ºi unde tiptil þapul iese din sine ºi se ridicã pe
picioarele dinapoi
încercând sã necheze.
O drasticã negociere a rãnilor
când separarea puterilor în trup s-a încheiat,
ºi când de-a valma, juvenil ºi rece,
bolnav ºi ordonat, încrâncenat ºi vesel,
mã acomodez
cu locul în care a trãit odatã victima, cu arpegiul
extincþiei sale.
O drasticã negociere a rãnilor când mã urmezi,
orbeºte,
ºtiind cã oricum sinuciderea nu mai meritã
osteneala.
Dragostea mea e un splendid sistem de
represiune, spuneai.
Alege, tu, ce e mai bun din mine, orice.
Prag III
Fructe negre, alungite ca niºte þipete
s-au scuturat pe treptele de metal astã noapte
între noi distanþa s-a insinuat viermãnoasã
adâncind ca printr-o coapsã în rut flama senzualã
a unei
înfricoºate atingeri
în curând la rãdãcina copacului ars va cãdea
semnul secerãtor al învinsului
în curând nici un semn nu va mai fi permis
doar lãuzele vor începe sã mângâie pe muþeºte
cheagul cãrnii noastre perfecte
prin care se aude cântând
mireasma celui ce fãrã grabã îºi construieºte
lumina.
Poem
Aº fi vrut sã îi spun lui Cosmin cã acea noapte
revoltãtor de compactã
þâºneºte în valuri din piepturile noastre
ca niºte lãcuste înnebunite de spaimã
ºi cã lespedea pe care ne odihnim trupurile
e un teasc în care se zdrobesc strugurii
culeºi toamna târziu.
(de sub piatrã auzeam
chemãrile arzãtoare ale vinului
dar noi am continuat sã urcãm dealul
atenþi doar la viaþa sãlbaticã dimprejur.)
aº fi vrut sã-i pot spune fãrã cruzime
tot ce-mi trecea prin cap
aº fi dat orice sã pot fi sincer cu el
sã las sângele ca pe o mãrturie nerãbdãtoare
a slãbiciunii mele
sã-mi umple gura
aºa cum umplu eu cu vorbe hârtia
într-o stare de confuzie
sau iluminare
vecinã cu vedeniile sinucigaºilor.
n
scriu poemul acesta
scriu poemul acesta
pe stomacul gol
cu sufletul bulimic
scriu poemul acesta care
nu vrea sã îþi comunice sã ia legãtura cu tine
pliuri de carne-ºi descriu scîrba
falange vinete ca niºte hribi
tasteazã decupeazã închipuie
ecusonul morþii Moartea
vînãtã ca un hrib:
din iconiþa de plastic
mã priveºte Isus de plastic
cu ochiºori mieroºi de plastic
scriu poemul acesta
pe stomacul gol
sãculeþul inimii scorojit
azi
m-am simþit prima oarã bãtrîn
dupã ce am vãzut filmul bobby deerfield al lui
pollack
dîndu-mi seama cã nu am mai cunoscut de mult
dragostea adevãratã
dragostea care face zidurile cu fresce ale vechilor
biserici
sã transpire esenþã de trandafir
dragostea care dã un ce metafizic personajelor
superficiale
astfel încît acestea devin mai mult decît marca
jeansilor
a sweaterului pe care le poartã a aparatului pentru
epilat folosit
dragostea care aºterne ca pe o brãþarã strãlucitoare
aorta bãrbatului pe glezna de lut ars a femeii
berbere
azi m-am simþit prima oarã bãtrîn
prea bãtrîn ca sã mai emit tristeþe
cu creierul vlãguit ºi uscat
ca o cochilie albicioasã de melc
tocurile ascuþite pe care se leagãnã femeile
mi-au înnegrit pielea ca niºte ºocuri electrice
am ieºit pe balcon am fumat
am vãzut cerul de un albastru medicinal
aº fi vrut sã plîng ori sã sar în gol ca
un personaj din hamsun
în sãculeþul inimii scorojit am ascuns apoi totul
totul
dar tricoul ãsta avea o istorie
dar tricoul ãsta avea o istorie
fabuloasã era fabricat în hong kong-ul britanic
fusese purtat de veriºorul din washington
care apãrea chiar aºa
puºti lungan ºi rahitic pe bicicleta
uriaºã un fel de rãdaºcã mecanicã
tricoul ãsta însemna în familia noastrã
îndemnul la rebeliunea grunge
era mov ºi albastru ºi gri
scurtcircuita polenul din privirea adolescentelor
ºi avea consistenþa soioasã a ãlora
purtate în concerte de cobain
tricoul ãsta m-a fãcut pe la cinºpe ani
sã-mi redobîndesc demnitatea
terfelitã de bãtãile golanilor din cartier
tricoul ãsta îmi adusese
prima iubitã ºi faima unui profet
îndãrãtnic ºi paradoxal îmi pãrea
cã maicã-mea îl spalã întotdeauna
cu mai mare grijã visînd poate
la bunãstarea rudei din america
era pentru ea un ombilic secret o promisiune
pe el nu se îndurase sã exerseze colþii foarfecei
sã-l transforme în cîrpã de vase
îl împachetase cu grijã
ºi ani de-a rândul îl pãstrase în noptiera în care
cu o oroare tandrã ca pe o madleinã textilã
aveam sã-l gãsesc
n
n Claudiu Komartin
n ªtefan Manasia
oua literaturãN

10 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
Cãrãbuºul
Gândul morþii
ca un cãrãbuº
ce zboarã în serile de mai,
ca o pasãre ºi ca un berbec
ce bate în poarta sufletului meu.
Câteodatã te gândeºti
cã poate ar fi mai bine
sã te cufunzi în anonimat
cum se cufundã
sacul cu cãþei
duºi pentru înecat.
Exil ºi lauri.
Moarte timpurie
Copiii tãi, desigur,
îi vor naºte
încã o vreme
trupurile altora.
ºi viaþa ca o jivinã
lovitã pe ºosea
va ºchiopãta
pânã la scãpãtarea serii.
O, cine eºti tu
ºi pentru ce se tulburã
sufletul tãu
cãci te-am vãzut
din ochiul unei vietãþi alergãtoare,
care, murind,
tot nu învaþã sã vorbeascã.
Puþin credincios
Prietene, când vremea se scurteazã
se-abat asupra sufletului
vâltori bine dresate,
de acum domestice ºi, parcã, fãrã putere.
Ce putere mare are gândul!
Palma sufletului o apasã,
greu ca mercurul.
ºi mã întreb:
ce mã voi face eu,
cãci n-am credinþã
nici mãcar ca sã mut un munte -
cum dar voi porunci gândului:
mutã-te de aici ºi aruncã-te în mare?
Aº vrea sã-mi miºc gândul ca pe un iepuraº de
soare, cu oglinda
La ce vor folosi atunci cuvintele acestea
ºi altele pe care le-am rostit,
le-am scris ºi le-am cântat?
Gândul aº voi sã-l miºc
pe trotuarul însorit al sufletului
ca pe un iepuraº de soare,
cu oglinda.
Într-un ochi cuminte
l-aº opri,
poate de pasãre,
poate de dobitoc,
care sã nu se închidã revoltat
ºi sã nu clipeascã.
Îmbrãþiºarea toamnei
Cine ºtie sã gãseascã
tãcerea adevãratã în inima sa,
tãcerea care este
tãcerea însãºi a tãcerii?
Unde tãcerea tace
cufundatã în blândeþe.
Aceastã amiazã de septembrie
culcându-mã pe pieptul ei,
ca ºi cum m-ar fi iertat.
Peisaj stradal
La capãtul drumului
cerul e ca obrazul.
Acolo ochii mei s-au odihnit
de greutatea întunericului.
Pustietate.
ªi drumul parcã e un hol.
Miºcând basmaua unei fete bicicliste
vântul îºi mânã valurile.
În susul curgerii,
înspre izvoarele tainice ale vânturilor,
gândul meu a pornit.
Ca un peºte înfometat
al vãzduhurilor.
Ape calde, ape curate,
în care gândul meu
ºi-a depus icrele,
înainte ca sã plece ºi sã nu mai fie.
Câmpul cu lãcustã
Unde începe singurãtatea
ºi unde se terminã ea?
Acolo unde timpul îºi are vizuina,
în câmpul unde lãcusta sare grea.
Unde se decojeºte lumina de întuneric
ºi lacrima de ochi,
ºi gândul de voinþã,
ºi mâna se trage speriatã înapoi.
ªi zâmbetul de gurã,
ºi mersul de picior,
ºi cerul îºi risipeºte norii.
ªi se alege de o parte
moartea ºi viaþa,
singurãtatea ºi nesingurãtatea.
Atunci lãcusta grea se
lipeºte de pãmânt ºi
florile câmpului se usucã cu trosnet.
Haiku
Tãcerea este suma
tuturor
cuvintelor trebuincioase.
Cel ce numãrã zilele ca clipele
Cel ce numãrã zilele ca clipele
ºi aºazã gândurile ca pietrele
ºi singurãtatea sa nu o împarte cu nimeni,
acela ºi-a bãtut inima
ºi a strigat la ea
în întunecimea camerei sale.
Acela a cunoscut
marginile trupului sãu.
ªi a vãzut cã
aºa cum este rãsãritul de asfinþit,
aºa sînt de departe marginile
trupului una de alta.
Iar trupul sãu ca o halã goalã,
când a strigat din el,
i-a purtat ecoul.
Pentru cã acesta, cu faptele sale,
a înstrãinat pe Ziditorul, demult.
Cãmãºi
Prieteni,
azi slava deºartã strânge ca o cãmaºã.
Mã uit în ogrãzile unde am copilãrit
ºi nu mã mai zãresc.
În arhitectura nouã ºi veche a timpului
secundele sunt ca niºte ferestre,
zilele ca niºte vitralii, prin care soarele
se pleacã în umbre aurii, melci, pãsãri galbene,
lunile - (cum ar fi luna septembrie), ca o
balustradã,
ca un gãrducean de dupã care priveºte
marea un tânãr frate, pe ploaie.
Toþi au fugit, pânã ºi îndrãgostiþii
s-au dus, acoperindu-ºi capul cu cãmãºile.
Poezie de dragoste pentru poeþii
contemporani
O, poeþi plini de pãcate
ºi de neputinþe!,
credeþi-mã,
diferenþa dintre poeziile noastre
de dragoste ºi adevãrata dragoste
e ca diferenþa dintre Lazãr mort
ºi Lazãr înviat.
n
n ªtefan Baºtovoi

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 11
***
Iatã cum moartea vine pâº-pâº; cum se leagãnã ca
o mare lighioanã verzuie
ºi urletul ei traverseazã camerele lunecoase ale
mustrãrii.
Tatãl meu a început bine. Avea tot atâtea piei cât
un ornitofag.
Memoria lui era întotdeauna exactã ºi seara,
cartierul de vite îl adula rezemat de un felinar.
Aºa au început mulþi. Aºa vieþile noastre mici ºi
schimonosite ca la un bâlci de þarã erau expresive;
erau trainice ºi dureroase ca un cal de prãsilã.
Inima tatãlui meu, mireasã tânãrã ascunsã cu de-a
sila în moara dezafectatã din piaþã.
L-am uitat preþ de câteva zile. Sângele lui în câte-
va sticluþe de cristal, învãlmãºit prin pletele
unsuroase ale marinarilor tineri, uscat într-un
colþ al vechii mele mansarde din Gheorgheni -
nu-mi mai spunea nimic.
ªi zãu, l-am uitat atât de bine încât de abia acum
carnea mea moale ºi albãstruie prinde tãrie.
Atunci a început schisma; naºterea câinelui
ºchiop - mustrarea prelungã a tatãlui.
Acolo, unghiile lui scorojite ºi negre ca o mierlã
în mai au început sã scormoneascã pãmântul cãl-
duþ ºi uleios; cu fiecare falangã mai aproape de
mine; cu fiecare rând de piele mai aproape de Ea.
Aº vrea sã ºtiu cu exactitate în care moment al
acelei zile s-au oprit avioanele-n cer ºi gurile lor
reci de metal s-au priceput sã urle cu forþã în jos;
sã se scãlâmbãie ca o focã rãnitã, sã pufãie ca o
pisicã violetã.
Mâinile îi încolþiserã aproape în pãmântul cãlduþ
ºi uleios, iar privit de deasupra restul corpului îi
pãrea inutil.
Atunci am înþeles viermele gros de madagascar,
viermele alb european, viermele maroniu aus-
tralian, viermele viermilor ºi alþi viermi.
Le-am priceput tristeþea plimbãrii singuratice
prin pãmântul sticlos ºi crãpat, bunãtatea gurii
cãscate a foame, liniºtea pântecului viu.
Iatã cum moartea vine pâº-pâº. Tatãl meu a
început bine:
avea un costum de rezervã ºi bani la ciorap.
Cunoºtea scurtãturile Clujului ºi mai ales
scrupulele lui. Mergea legãnat ºi privea fix. Am
putea spune cã de acolo a început totul.
Petale de carne printre petale de flori.
Ca un ºurub, creierul mic ºi mutant se înfileteazã
în mãduvã.
Prinde floare de mucigai ºi supureazã. Ca o
bormaºinã Bosch pãtrunde în þeastã
ºi el, creierul, troneazã acolo. κi construieºte
imperiul dupã toate normele arhitectonice ºi
sociale pânã când sceptrul îi cade, mâna se prinde
neputincioasã de falcã ºi trage
ºi trage
pânã când falca se desprinde ºi o altã falcã mult
mai fidelã îi ia locul.
Pânã când gura cu falcã nouã nu mai foloseºte
doar la mâncat, iar el, creierul mic ºi impertinent
se retrage din nou în mãduvã ºi începe o altã con-
strucþie
parcã mai voalatã ºi mai gãuritã.
Petale de carne printre petale de flori.
Am cãzut ca o muscã roºie, ca o muscã de oþet în
plasa lui de argint.
Ca un þânþar în degetarul de aur cu sânge,
ca o viespe în degetarul de fier cu lapte.
Iertarea nu vine decât rar ºi toate nopþile dinain-
tea ei par pierdute. Gleznele lui diforme pãtrund
aerul ca un glonte; îl foarfecã ºi-l despicã pânã la
rãdãcina cuiului.
Iertarea nu vine oricând ºi când vine, puþini înge-
nuncheazã ºi-I cer iertare
în numele tatãlui.
Aºa a fãcut ºi el:
adidaºii storºi de drum, tricoul Lacoste, carnea pe
coaste, coasta pe inimã.
Aici a început cuþitul drept al fierei sã taie.
Acolo am ajuns ºi noi
ºi am plecat.
Cuibul de cuc nu are pui. Mama lor e plecatã la
Veneþia ºi-n urma ei au rãmas pene ºi solzi. Cu
solzii vom face o praºtie, cu penele un aeroplan,
ºi el va zbura ºi praºtia va trage. Uneori vomãm
înainte de moarte.
Tatãl meu a miºcat din degetul drept. Puterea lui
miºca din sânul drept.
Puterea mea rãmâne intactã.
Pavãza mea, liniºtea lui;
în stânga lui cerul,
în stânga mea, Ea.
n
n Doru Perþa
Dero Surf
Închisoare umplutã cu grãunþe Pop-Corn
te-au golit devoratorii de publicitate
în aºteptarea orelor de liniºte.
Suflete ce put, uitate-n guri de metrou,
faceþi rugã de ploaie albã...
Mai alb!
Cuvânt divin spãlat de vremi
îndreaptã-mi paºii spre Oaza Alba Lux
ºi pune-mi sufletul între rufe, la Soare.
Raft plin de detergenþi ieftini,
îmbrãcat în roua îngheþatã de noiembrie
ºi asaltat de cozile Epocii de Aur...
Mai strãlucitor!
Ofer recompensã
Erai frumoasã în dimineaþa aceea
cu tricoul alb cu dungi verzi
orizontale
ce-þi strângeau trupul cald
de femeie nãscutã o noapte întreagã.
Atât de frumoasã c-am fugit.
Singurul meu tricou cu dungi verzi,
orizontale...
Fisa de un dolar
Totul a început cu pierderea credinþei
în existenþa moºului roºcat,
în roua cu care-ºi spalã chipurile
tinerele fete,
în proverbele despre prietenie
ºi despre buturuga micã vs. caru' mare.
Degetul lui se îndrepta tremurãtor
înspre butonul ce urma sã-l ducã la parter.
Stãtea pe vârfuri în lift, de teamã
sã nu calce în voma aburindã.
Uºi trântite, paºi apãsaþi
îndreptaþi spre nicãieri.
Între degetele reci învârtea o monedã,
ce-l ajutase în momentele de cumpãnã.
O staþie, douã staþii, trei...
"nee-ne-aaa ºi ta-a-ntiii"
refrenul îngânat îl trezi, lovindu-l
în stomac.
O durere puse stãpânire pe trupul sãu.
Sunet de clopoþel ºi glasuri de prunci:
"n-ai o fisã?"
n
n Cosmin Perþa

12 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
Greºit (visul lui Albert)
Ea viseazã. Ea doarme alãturi ºi tresare la
fiecare atingere de mine. Mã viseazã sau ne
viseazã deºi cu câteva ore în urmã când se trezise
am întrebat-o dacã a visat ceva. NU, mi-a
rãspuns. Sau - NU ªTIU.
Albert mi-a adus de la bibliotecã Maitreyi. Mi-
a dat-o dupã ce medicul m-a anunþat cã încã o
lunã trebuie sã stau cu gura cusutã. Am citit douã
pagini ºi am aruncat-o furios. Cartea a zburat
puþin apoi a cãzut pe podea ca o pasãre
împuºcatã. Copertele grele cenuºii au acoperit
foile. M-am întins în pat simþind numai gura
dinþii mei cusuþi. Definitiv. Aº vrea acum sã
mãnânc mult sã mi se facã rãu ºi sã borãsc. Sã-mi
ling degetele buzele ºi dupã aceasta sã-mi fie
ruºine. Dar limba îmi simte doar sârma de pe
dinþi. Stau întins în pat ºi lacrimile îmi curg pe
obraji apoi pe cearºaf. Întorc capul sã nu mã
observe cineva. Mi le ºterg încerc sã mi le opresc
dar degeaba ele continuã sã curgã libere
bucuroase cã-mi pot simþi pielea buzele. Mã ºterg
pe ochi ºi ies în coridor pornind spre baie dar
lacrimile continuã sã curgã ºi eu aplec capul sã nu
mã vadã cineva. Intru în baie deschid robinetul.
Lacrimile mi se amestecã cu apã cu bulele de
sãpun. Mã întorc în camerã mã întind în pat
istovit îmi simt aiurit lacrimile ºi adorm
Aceasta a început câteva zile în urmã. Am
visat cã a murit mama. Cã m-am întors acasã ºi
totul îmi pãrea strãin ºi straniu. O priveam pe
mama în sicriu tânãrã frumoasã aºa cum a fost
totdeauna. Am început sã plâng ca un nebun. ªi
am þiiipat. Atunci m-am trezit. Se trezise ºi ea.
Mi-am dat seama cã a fost un vis ºi fericit am
strâns-o în braþe. Am pus mâinile la ochi dar nu
aveam lacrimi. Am întrebat-o printre dinþi dacã
nu am þipat. A zis cã nu a auzit. Abia atunci mi-
am amintit cã gura mi-e cusutã cã nu pot vorbi
normal iar despre þipãt nici nu poate fi vorba. Am
strâns-o în braþe ºi am adormit.
Albert stã pe patul din dreapta ºi vibreazã cu
capul de la stânga la dreapta. Apoi invers. Ochii
mici îi sunt mãriþi de lentile aceasta mascându-i
bãnuiala care niciodatã nu-l pãrãseºte. Închide
ochii. κi lasã capul purtat de valuri. Eu mã ridic
umblu prin camerã ºi dau continuu din cap. ªAH
zic. NU MAI VREAU SÃ JOC zice ea ºi începe
sã dea din cap. Dãm ambii din cap. Ritmul iese
din muzicã. DACÃ NE-AR VEDEA CINEVA
AR ZICE CÃ SUNTEM IDIOÞI. AªA ªI ESTE
îmi rãspunde. În camerã intrã Albert dând din
cap. El continuã sã dea din cap dar eu nu pot
continua fiindcã a intrat Albert. E pentru mine
ceva intim. Ceea ce îmi aparþine numai mie. Dar
el mã îmbie sã continuu. Pe patul de vizavi se
aºazã Albert. Loveºte mâinile de picioare ºi dã din
cap. De la stânga la dreapta ºi invers. Se întoarce
cu faþa la perete ºi atunci eu îl strâng de gât ºi dau
din cap cu el dupã acelaºi ritm. Îmi zice sã nu mã
sfiesc de Albert fiindcã aceasta este ceva firesc.
Cel puþin pentru aceastã camerã. BINE îi zic ºi
dau vertical din cap.
POÞI SÃ MÃNÂNCI LAPTE, IAURT,
LAPTE BÃTUT ªI SUPE mi-a zis medicul. Am
acceptat dând din cap.
Mergeam spre capãtul coridorului dansând ºi
dând din cap. POATE SÃ NE VADÃ CINEVA!
DAR NU MÃ POT OPRI îmi rãspunde. NICI
EU. Ajungem la capãtul coridorului dansând ºi
dând din cap. Din cînd în când privim spre UªÃ
sã vedem dacã nu intrã cineva sã ne surprindã.
FÃ PUÞIN STRIPTIS PENTRU MINE. BINE
îi zic ºi continuu sã dansez dând din cap ºi
mângâindu-mi corpul. În timpul ãsta aud pe
cineva bãtând în fereastra din capãtul celãlalt al
coridorului. IMPOSIBIL îmi zice E ETAJUL
TREI continuãm sã dansãm. MAI FÃ AªA îmi
zice ºi eu iarãºi îmi ridic cãmaºa mângâindu-mi
umerii. De multe multe ori. Ne întoarcem în
camerã. Ea se culcã. Ea doarme. Ea viseazã. Eu
mã ridic din pat dansând ºi dând din cap. Ies aºa
în coridor. Ea doarme. Cãmaºa mi se ridicã în aer.
ªi eu. Zbor spre capãtul coridorului. De vizavi se
aude o bãtaie în fereastrã. Nu mã intereseazã.
ªobolanul
"Dar sã ºtii:
Trãiesc zile de fiarã. Sunt o orã de apã.
Seara pleoapa mea dormiteazã ca pãdurea ºi cerul.
Iubirea mea puþine vorbe ºtie:
Ce bine-i lângã sângele tãu."
(Gottfried Benn, Ameninþare)
El merge pe stradã. Se apropie de mine îl
privesc este ras pe cap cu barbã vreau sã vãd de ce
culoare îi sunt ochii dar el continuã sã se apropie
de mine ºi eu încep sã-mi dau seama cã el va
trece de mine fãrã ca eu sã-i observ culoarea
ochilor. Mã întind pe cenuºã acolo pe unde el va
trece peste câteva clipe. Ridic un pic capul ºi vãd
de aproape cã pieptul lui este ros cã pieptul lui e
o gaurã iar în ea stã un ºobolan gras. Închid ochii
cu groazã ºi simt cum calm el calcã peste pieptul
meu. A trecut. Mã ridic un pic ºi îl privesc din
urmã. De la spate îmi zâmbeºte ºobolanul - are
ochii albaºtri. Eu îl privesc iar ºobolanul continuã
sã-l roadã. Gaura creºte iatã cã i-au rãmas doar
picioarele ºi mâinile. Aº putea sã zic cã acum e un
ºobolan cu picioare ºi mâini. Au dispãrut ºi
picioarele ºi mâinile. ªobolanul e pe pãmânt. Da
ºtiu cã ar trebui sã fug. El mã priveºte
DAR CUM ÎL CHEAMÃ?
Era odatã un bãieþel minunat. Îi plãceau florile
soarele ºi ploaia. Dar cel mai mult îi plãcea sã
doarmã. Atunci lumea era cuceritã de ºobolani.
Erau atât de mulþi ºobolani încât nimeni nu-ºi
imagina viaþa fãrã ei. Când oamenii creºteau mari
la ei în case veneau ºobolanii ºi îi mâncau. ªi
acest bãieþel visa foarte mult. ºi pãrinþii îi ziceau
HAI TREZEªTE-TE VIAÞA TRECE IAR TU
DORMI. Dar el se întorcea pe altã parte ºi
continua sã viseze. Visa o lume moartã o lume ce
demult nu mai exista adicã frumoasã dar el nu
avea de unde ºti asta. Dar iatã cã într-o zi acest
bãieþel a visat un ºobolan. Fratele stã pe genunchii
tatãlui care povestind a început sã plângã. Eu îi
zic în gând tatãlui sã continuie ºi el continuã. ªi
acest bãieþel s-a împrietenit cu ºobolanul. Trãiau
împreunã ºi nu vroiau sã cunoascã altã viaþã.
Astfel cã ºobolanul a început sã vorbeascã iar
bãieþelul sã piscuie.
Îl aud pe tata cum vorbeºte în camera vecinã.
Îl aud ºi pe fratele meu plângând ºi întrebându-l
cum îl cheamã. Eu stau aici ºi începe sã mi se facã
din ce în ce mai rãu. de s-ar termina odatã asta. în
principiu aici nu e rãu. Dar ªTIU în sfârºit tre-
buie sã aleg: acolo sau acolo. Din pãcate mama nu
poate visa tot timpul. Eu nu vreau aºa dar visurile
mamei sunt întrerupte de loviturile mele. De aici
îmi place sã o mângâi pe mama. Dar ºtiu cã ei îi
este tare dureros. De pildã când îi mângâi inima.
Atunci ea de obicei pierde cunoºtinþa iar tata
tremurã transpirã îi dã apã cu zahãr ºi o ºterge cu
o batistã rece. Eu nu vreau sã-i fac rãu mamei.
Vreau pur ºi simplu s-o mângâi dar ea nu înþelege
asta ºi în general ei nu sunt capabili sã mã înþe-
leagã. Îl aud pe fratele din camera vecinã cum
plânge. Eu ºtiu cã el a uitat totul dar îl iert.
Cândva mã va visa. ªi îºi va aminti.
IMEDIAT DOAMNÃ TOTUL SE VA TER-
MINA REPEDE
Mai încerc în grabã sã întind mâinile sã ajung
inima mamei. Ea geme. Iarãºi o doare. Azi eu o
dor pe mama ultima oarã. Medicul ridicã halatul
de pe picioarele mamei. Simt cã mama plânge.
Cum? Cum îl cheamã?
Medicul îºi pune urecea pe pântecele mamei.
Mâna lui e pe pubisul ei.
IMEDIAT DOAMNÃ
κi încearcã instrumentele. Le aud. În camera
vecinã tata plânge. Cum? Cum îl cheamã? Între-
abã fratele meu.
Mamei îi tremurã picioarele.
n Alexandru Vakulovski

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 13
NU! ÎNCERC SÃ DESCHID OCHII SÃ
CASC GURA SÃ ÞIP CÃ ACEST BÃIEÞEL
ESTE BÃIEÞELUL MEU dar e târziu. Cineva
bate la uºã.
Quiproquo
Dar afarã plouã. El plânge aºa ca ºi cum
nimeni nu l-ar vedea ca ºi cum ar fi singur închis
într-o camerã ºi aici ºi-ar revãrsa toatã durerea
toatã tristeþea ºi singurãtatea sa. El plânge cu
hohote cu sughiþuri ca ºi cum prin aceasta ar
demonstra ceva cuiva. ªi în oraºul tãu a plouat
mult. atunci eu am visat cã mã apropii de
fereastrã ºi te vãd într-o barcã fluturându-mi cu o
vâslã Heeeeeeeeeeeeeeeei heeei! Salut! Dar m-am
trezit singur am întins mâna afarã ºi am simþit
primele picãturi ce cad deasupra oraºului. Plânge.
Sã încerc sã adorm. Sã visez cã am crescut
mare. cã nu existã case. Iar dacã existã sunt fãrã
uºi. Cu multe becuri ºi muzicã. Eu plec. Eu
încerc sã adorm eu
dorm…………….……………………….
nu pot.
Hamartia
(O camerã cu pereþii albi uºile albe un pat
acoperit cu cearºafuri albe. Pe el stã Albert în
chiloþi albi. E un copil slãbuþ cu ochelari rotunzi)
PERSONAJE:
ALBERT
PEREÞII (Au o formã ce ne aminteºte de
boxe)
UªA
FRAÞII
ALBERT (κi scoate ochelarii ºi-i ºterge de
cearºaf. Tremurã. E transpirat): Kruºka mednaia!
PEREÞII:
AuuuUUUUUUUUUUUUUU!
ALBERT (κi pune speriat ochelarii priveºte
pereþii zâmbeºte fals): Gluma!
PEREÞII: UUUuuf…
ALBERT: Of!
ALBERT:
OOOOOOOOOOOOOOOOOF!
PEREÞII: Î?
ALBERT (Privind în transã podeaua): Of
PEREÞII (Încep sã îngâne încet o melodioarã
psihedelicã)
ALBERT (κi scoate ochelarii ºi-i ºterge de
cearºaf îi pune pe podea ºi se întinde în pat. Nu
se înveleºte. Închide ochii): Eu dorm.
(O perioadã camera înlemneºte în poziþia
aceasta.)
UªA: BUFFF!
(Intrã FRAÞII hohotind privesc pereþii ºi
aceºtia nu mai cântã.)
FRAÞII: Ce mai face micuþul nostru? De ce
nu te înveleºti?
ALBERT: Nu mi-e frig!
FRAÞII: Ai sã rãceºti!
(Ameninþãtor se apropie de el. Unul îl apucã
ºi îl srânge altul smulge cearºaful îl acoperã pe
Albert. ambii îl învelesc hohotind. Albert face
miºcãri isterice sã scape. Fraþii râd câteva minute
apoi ies din camerã.)
UªA: BUFFF!
(Albert continuã sã se lupte cu cearºaful.
Când în sfârºit terminã îl aruncã sub pat. Se
aºazã. κi ºterge cu mâna transpiraþia.)
ALBERT: Kruºka mednaia!
PEREÞII: Î?
ALBERT: Kruºka mednaia!
Pe pisica mea o cheamã Samson. De fapt e
motan. Samson e foarte trist fiindcã a avut un
prieten cãþeluº care a murit. Samson a crescut
împreunã cu Seba de aceea e o pisicã deºteaptã
are apucãturi de câine. De pildã când i-e foame
zgârâie uºa dupã care stãm noi. O perioadã am
crezut cã Samson a înnebunit. Nu recunoºtea pe
nimeni. Acum e mai bine. Toatã ziua stã în
fundul grãdinii ºi se joacã cu niºte pãsãrele. Ele
zboarã deasupra lui Samson ºi el încearcã sã le
prindã cu lãbuþele. Aºa se joacã ore întregi. ªi
pãsãrelele sunt foarte triste. Eu am vãzut cum
Samson o fãcea pe supãratul ºi fugea spre casã ºi
pãsãrelele zburau deasupra lui. Ele zburau din
urma lui.
El plânge. Tata vrea sã-mi fure maºinuþa mea
de scris. O micuþa mea HERMES BABY cum sã
te las? Ce voi face fãrã tine? Cui sã-i scriu sonete
nopþi întregi? Tu dragoste a mea cum sã te pãrãs-
esc?
Tu eºti departe. Cu cât timpul trece mai mult
ºi tu nu eºti lângã mine chipul tãu se
metamorfozeazã. Uneori îþi visez corpul. Cum
ridici mâinile îndemnându-mã sã-þi scot tricoul.
Eu þi-l scot ºi tu repede înoþi sub plapumã. ªi o
tragi pânã la bãrbie mã priveºti ºi îmi zâmbeºti.
Dar acesta e alt vis. uneori eu plâng prin somn.
Aceasta mã enerveazã. Mã trezesc cu buzele
muºcate ºi faþa plinã de lacrimi. ªtiu cã dacã ai fi
acum alãturi nu aº plânge prin somn. Dacã nu te
voi vedea mult timp riºti sã devii un mit pen-
tru mine. Te vreau alãturi realã caldã. Sã te miros
ºi sã-þi zic cã miroºi a bostan. Tu sã râzi ºi eu sã te
întreb de ce îþi place când plouã.
Fumez o þigarã ºi dupã asta mã întorc la masã
la maºinuþa mea de scris. EU DESCHID UªILE
ETERNITÃÞII. Beau toatã cafeaua ºi o acopãr cu
o hârtie. Ridic hârtia ºi o privesc. Însemnãrile
tatãlui:
ªt. cel M. îºi pregãteºte cu 12 ani înainte de moarte
mormântul. Meºterul lasã loc liber pentru ziua ºi anul
morþii. Urmaºii n-au mai scris nimic.
3 zile ºi 3 nopþi au bãtut clopotele în toatã Moldova.
12 oct. 1717. Se stinge candela de la morm. Atunci
austriecii au ocupat Bucovina de Nord.
O pun la loc deasupra ceºtii goale. Ultima
oarã l-am vãzut pe Vadim cu spatele întors la
mine. Are un rucsac foarte mare. Lasã sã i se vadã
doar vârful capului ºi picioarele. Ieºise din auto-
buz chiar în oraºul lui. Eu plecam cu mult mai
departe. Era fericit. Am bãtut în
fereastrã ºi el a venit a pus mâna pe geam. Am
pus-o ºi eu. Mâinile noastre au fost lipite prin
geam câteva clipe. Apoi autobuzul a pornit. L-am
vãzut fluturându-mi cu mâna: Adio!
(aceeaºi camerã)
UªA: BUFFF!
(Intrã Albert cu un rucsac foarte mare îl
trânteºte jos)
PEREÞII: Î?
ALBERT: KRUªKA MEDNAIA!
PEREÞII: A!
(Albert se apropie de un perete ºi îºi ºterge
mâinile pline de sânge se culcã în pat închide
ochii)
PEREÞII (încep sã cânte muzicã psi-
hedelicã… Pink Floyd?)
ALBERT: AM UITAT TOT! Nu pot.
CORTINA
Dar El plânge. Ies afarã în ploaie. Apa îmi
ajunge la piele îmi udã þigãrile. Mã dezbrac ºi
arunc hainele. Continuã sã plouã ºi eu privesc
cerul. Apa este caldã. Încep sã sar neluându-mi
ochii de la cer. Deodatã cerul se face senin
privesc stelele aud ceva jos privesc. Din toate
pãrþile sar hotãrât spre mine multe multe broaºte.
n

14 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
Dimineaþa suntem gri
sunt obosit de atâtea vise urâte
ºi-mi vine sã scriu poezie cu rimã
care exprimã
romantismul jegos al acestui frumos
oraº
sunt un laº
în plinã ascensiune, pe bune,
chiar acum mã duc sa fut timpul - meserie grea
pentru care mintea mea
a trebuit sã capete obiºnuinþa
de a visa
urât.
de aceea
stau acum în staþie ºi aºtept troleul ºase.
ºi mutrele jegoase
se uitã la mine ca la un sãlbatic
pentru cã asta sunt - un sãlbatic din pãmânt,
un rãtãcit pe vânt
ºi un idiot de gând
care nu le dã pace ºi-i întreabã
cine e mai de treabã? Dumnezeu sau dracu?
ºi omul, sãracu,
nu va mai avea somn sau va visa urât,
poate chipul sãu decorat cu un rât,
poate niºte vecine cu sexele rase...
dar doar pentru cã eu aºtept troleul ºase
nu înseamnã cã trebuie sã fiþi cu toþii gri.
dimpotrivã, bucuraþi-vã cã veþi fi
în drum spre uzinã.
nu aveþi nici o vinã cã ea se va închide
ºi feþele voastre livide
vor privi în jos...
va fi vina mea, a tânãrului jegos
care nu vã dã pace în dimineaþa asta cu lunã
amarã
ºi care, într-o doarã,
înainte de-a urca în troleul gri,
va râde uºor:
prostii...
sunt eu asfaltul tãu de zi cu zi
maºinile sunt proaste
pentru cã oamenii sunt proºti.
roboþii sunt niºte sclavi
pentru cã oamenii sunt niºte sclavi.
blocurile sunt gri
pentru cã oamenii sunt gri.
dar sufletul meu e trist
nu pentru cã oamenii sunt triºti,
ci pentru cã
marylin monroe a murit aºa tânãrã ºi frumoasã
ºi pentru cã asearã la concert
nimeni nu a înþeles ce-am vrut eu sã zic
cu chestia asta:
***
mã uit la iubita mea cum doarme.
iubita mea are un chip atât de curat,
atât de curat...
chipul iubitei mele este în deplinã opoziþie
cu chipul lui ceauºescu.
pentru cã trebuie sã ºtiþi: eu îl vãd pe ceauºescu
mereu.
ceauºescu ne spune la mulþi ani de fiecare
crãciun,el þine prima paginã a ziarelor
cu scandaluri de corupþie ºi tot el e cel care
aresteazã corupþii.
de la el cumpãr þigãri ºi pâine în fiecare zi, de la el
primesc banii pentru concert.
cu ceauºescu vorbesc despre rock la emisiunile
radio ºi tv,
lui îi spun: da sunt bine, nu ºtiu când vin pe
acasã.
iubita mea e singura care nu are chipul lui
ceauºescu.
iubita mea ar putea cu adevãrat sã-l omoare pe
ceauºescu,
nu doar aºa, cu puºca, ci pe bune,sã-l scoatã din
faþa ochilor mei....
......................................................................
în faþa ochilor mei apare doar ceauºescu.
eu plâng ºi iubita mã întreabã: de ce plângi?
sunt fericit, îi rãspund, vãd chipul tãu peste tot,
nu e adevãrat cã îl vãd pe ceauºescu, l-au
împuºcat
la revoluþie, ºtii doar, e mort...
e
mort?...
eºti sigur? poate a scãpat... ºtii cum e cu
manipularea asta mass-media....
e mort e mort
încep sã urlu, sigur cã e mort,
doar pe tine te vãd, tu eºti iubita mea, altceva nu
vãd,
e mort e mort
e mort e mort....
am obosit.
iubita mea îmi mângâie pãrul ºi îmi spune:
haide, iubitule, noi sau el,
totul
sau
nimic...
***
duºmanul meu numãrul unu este baba de la cinci
ºi asta mi-a spus-o sandu acum cinci minute
ascult rammstein ei sunt cinci
ºi pe cinci mai nu am fãcut nimic.
aºa-i cã poezia asta începe prost?
atunci sã reluãm:
din cinci în cinci kilometri maºina se opreºte
pentru a înregistra amintirea imaginilor
care ar putea rãni ochii mai târziu
ºi care par a fi imaginile mãrii poate din cauza lui
moby
uite cum se stricã iar armonia versului
ºi stai ºi te-ntrebi: de ce totul trebuie sã fie
la timpul prezent?
nu poþi vedea dincolo de minutul zero? dincolo
de saliva babei de la cinci dincolo de muzica lui
moby...
sã mai încercãm o datã:
cinci pãsãri zburau stupefiant (doamne,ce
cuvânt!)
peste capetele noastre atingându-se...
în definitiv, de ce ne-ar mai pãsa nouã de pãsãri
atunci
când capetele noastre se ating?
aºa-i cã poezia asta se terminã prost?
ei bine, nu-mi pasã, ascult no doubt cu don't
speak,
ei sunt patru
ºi la ora patru ilinca a plecat la ºcoalã
o sa vinã mai târziu sã facem dragoste
aºa mai merge, vã spuneþi, însa sorry totul
se terminã aici
pentru cã a venit duºmanul meu numãrul unu
sã îmi spunã cã noi stãm cinci în apartament
poate chiar ºase dacã o socotim ºi pe tipa care a
plecat la patru
haide tanti nu fi proastã
mai bine sã ascultãm rammestain ºi
sã ne uitãm la sandu cum
învaþa...
***
bunicul meu mutã mobila prin casã...
afarã, oamenii s-au obiºnuit cu cãldura ºi
de-a dura
îºi rostogolesc capetele roz
spre grãmezile de moloz dupã ele
ºi-a fãcut un idiot terasã.
bunicul meu mutã mobila prin casã...
berile în formã de obuze îngrãmãdesc în ele beþii
obtuze
sentimente de disperare acoperite cu cãcat.
omul a evoluat
de dimineaþa pânã seara aºa:
în zori un gândac la prânz o larvã
iar la cinã un vierme de cadavru...
fiecare candelabru
din fiecare apartament din fiecare frigider de
ciment
are atârnat de el un mort
care acþionat cu un anumit resort
ar putea sã ne spunã mult mai bine cine suntem
ºi cum suntem
ºi de ce.
mult mai bine decât porcii de rasã...
bunicul meu mutã mobila prin casã...
s-a ºi lovit de vreo douã ori de corpul inert
care-l priveºte cu un ochi de expert ºi-i spune
tu ai fost comunist, pe bune,
ai refuzat sã te cununi la bisericã sã nu te dea
afarã din armatã
pe vremea aia stalin era frustrat sexual...
nu ai spus nimic de morþii de la canal ºi
la revoluþie
ai stat in casã ºi ai simþit cã eºti privit
ºi nu ai bãnuit
cã îþi creºte un mort din candelabru...
în anii care au trecut
tot mai tãcut ai devenit
ºi în fiecare zi ai fost ºi vierme ºi larvã
ºi gândac...
bunicul meu mutã mobila prin casã...
ceva lipsit de orice sens
într-un deplin consens
cu bunicii din celelalte case,
cu berile de pe terase,
cu larvele din celelalte rase
ca niºte copii
care ne aºteaptã sã venim sã înlocuim
morþii din gând...
pânã când?
pânã când o sã mai adunãm molozul ºi sticlele
goale
mirosul de cadavre ºi limbile de lemn
mobila veche ca un sicriu plutitor
ºi strigãtele mute de "drepþi!" ale generalilor în
rezervã?
putoarea de conservã
creºte din lumea pe care-o pãrãsesc...
eu mor
bunicii mutã mobile prin casã
ºi trãiesc...
n
n Mihnea Blidariu

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 15
1
"Searã tristã cu strãzi zdrenþuite ce duc aproape
sigur în umbra zidurilor acoperite de noapte,
sunetul vocilor lumii nocturne, mugetul unei
sirene lîncezit în depãrtare, tocuri...."
În acea searã aºteptam cu o neliniºte taurinã
notele ce închegau diafan sunetul telefonului, mã
pregãtisem ceva mai meticulos decît de obicei: o
baie cu spume aromate oriental, barba aranjatã
metodic ºi sever cu tãieturi fine de chirurg, cîteva
fire dezordonate pe piept cãzute sub lamele
aparatului de ras, unghiile curãþate ºi lãcuite dis-
cret, un uºor fond de ten sub ochi ºi sprîncenele
ordonate prin smulgere.
Cîntã telefonul.
Scãrile sînt coborîte fulgerãtor ºi pantofii
strãlucesc în bãtaia neoanelor violete din hol.
Sîntem într-o casã vastã unde parfumurile
transpiraþiilor zecilor de prostituate ce-au lãsat
locul altora s-au stabilizat cu precizie în ziduri.
-Mi-ai adus ceva? Ai scris? mã ia în primire gazda
strãlucind sub o tonã de bijuterii false. Ochii îmi
fug pe rîndurile inegale de pãpuºi amestecate pe
toþi pereþii ºi culorile lor maronii, înghesuite,
creeazã senzaþia unei grãdiniþe de bãtrîni. O
analizã mai atentã a exponatelor de cîrpã
dezvãluie feþe mutilate, înþepate, mîini lipsã,
sexul supradimensionat ºi alte soiuri ce-mi sînt
prezentate de gazda sclipitoare.
Holul dã, prin niºte coridoare lungi, nãpãdite de
oglinzi, într-o grãdinã unde stau despuiate, în
bãtaia orbitoare a amiezii, cîteva fete în
ºezlonguri.
-Ce-ai scris?
-Îmi pare rãu, dar n-a ieºit mare brînzã. Citeºte.
-"Searã tristã cu strãzi ce duc....." doar atît? Ce
facem azi?
-Improvizãm.
S-a alungit insesizabil pe un ºezlong, lîngã o
copilã cãreia abia îi rãzbiserã sînii, mîngîindu-ºi
barba impecabilã.
-Lola, te rog adu scara ºi frînghia, azi vã las sã
alegeþi voi regulile, spuse el.
-N-ai scris nimic? vine o voce de mascul din
gîtul bine aºezat între umerii Lolei, ai ruginit?
-Mi-am aranjat cu prea mult zel barba.
Trei capre bolnãvicioase pasc într-un colþ al grã -
dinii, printre femeile dezbrãcate.
Azi mã simt al dracului de bine; aº face o baie,
m-aº hîrjoni cu o babã; dar mi-e prea lene sã-mi
abandonez jilþul; aºtept sã înceapã spectacolul,
poate-mi vine cheful sã mã ridic. Nimic sigur.
- Cine eºti tu? o întreabã pe tînãra vecinã de
ºezlong.
- Am trei bile mari, ca niºte planete.
2
30, 31, 32, 33, sînt numãrate pãpuºile.
În curte s-au aranjat frînghia ºi scara într-o com-
binaþie veselã.
O camerã la primul etaj: ah-ah-ah, porcule,
aaaAAAHHH!!! Femeia îl alungã ºi intrã fulgerã-
tor în baie.
- Ac' hai încoa bã nu ffi nasoal', c' drac' ? Mere' sã
bem o cafe'-n pisda mã-sii? 'Ã doare-n cur s' mor
de nu...
Se ºterge stîngace de sînge pînã înroºeºte
prosopul, ºi îºi priveºte dezastrul dintre picioare.
"Nenorocitul."
- Ce-a' bã? Hai 'ncoa 'tu-þ pizda-n-cur! hîrîie el.
Cautã prin baie. ªi-a revenit ºi cotrobãie dinam-
icã printre obiectele încîlcite peste tot, rãstoarnã
un parfum, îl ridicã ºi îl aºeazã graþios la loc,
priveºte oglinda ºi...."oglinda!"......o desface uºurel
din ramã, o înfãºoarã în prosopul sîngeriu ºi o
trînteºte surîzãtor de chiuvetã. Se întoarce în
camerã. Bãrbatul zace într-o rînã, bolborosind
printre bucãþele crocante de vomã. Dezveleºte cu
degete atente ºi roºii un ciob, prinde ºi îi
depãrteazã foarte atent bãrbia, aplicã sticla ºi face
o incizie mortalã.
3
În mijlocul grãdinii interioare s-a aºezat o masã
încãrcatã cu struguri, banane, piersici ºi cãpºuni
închipuind o femeie: buze de cãpºuni, ochi de
piersici, sîni din struguri ºi banane, picioare ºi
mîini fãcute din mici sfere zemoase, degete cu
unghii roºii ca fragii.
Pe gazon s-au adunat cîteva gîºte albe ce pasc
neglijent printre picioarele mlãdioase ºi desculþe
ale femeilor. Draman ºi-a întrerupt conversaþia cu
ºezlongul vecin ºi adastã pe burtã, cu un picior
atîrnînd, într-o atitudine nostimã de leºinat.
- Ce s-a întîmplat dragul meu? îl întreabã o
umbrã venitã rãcoritor peste faþã.
Draman scuturã o sprînceanã în semn de "mi-e
lene".
- Am un cadou pentru tine.
4
Douã fetiþe gemene, de zece ani, împodobesc
diafan scara cu felii de hîrtie neagrã, rînduite la
distanþe egale, pe fiecare treaptã.
5
Dacã ar fi sã-mi fac autoportretul ar suna: ele-
gant.....în ziua asta informã cu aromã de struguri
zdrobiþi.
"ªtii ce te aºteaptã în ziua asta Draman? Vei putea
sã te strecori prin ziua asta......informã? He-he-
he"
Sunete potolite, de clopoþei, anunþã prezenþa
caprelor, ºi clinchetul lor se topeºte în soare.
Lola, cu spatele greoi înecat în umbrã, îºi
mînjeºte sînii cu o pastã profilacticã (gesturi bar-
bare), fredoneazã ºuierînd gros o bucatã arhi-
cunoscutã ºi închide pleoapele în clipa cînd se
evaporã ultimul clinchet mort.
- Nu vrei sã-þi vezi cadoul?
Draman deschide ochii ºi în ei explodeazã
imaginea unei rochii roz, pînã la genunchi. În
afarã de cele douã copiliþe, sînt singurii oameni
îmbrãcaþi din grãdinã.
6
- Ce vrei sã ne jucãm? întreabã una dintre
gemene.
- De-a moartea, rãspunde cealaltã.
- Tu eºti criminalul, iar eu victima întîmplãtoare.
- Bine.
- Mã prefac cã sînt o fetiþã inocentã ºi plãpîndã
iar tu nu suporþi fiinþele neajutorate, þi se tulburã
sîngele, mîinile þi se încleºteazã, fumegi ºi ataci.
- Dar n-am sã te ucid. Am o reþinere care mã
îndeamnã la cumpãtare. Te închid într-o pivniþã
ºi te las sã mori singurã.
- La trei începem. Unu....
7
- Nu-mi plac evenimentele stupide. Ce-þi veni
sã-mi faci un cadou? Te plictiseºti, Angel?
- De ce nu-mi spui pe nume?
- Din lene.
Fata din ºezlongul alãturat priveºte intens acþi-
unea. Lola stã rezematã de scara cu aspect
mortuar ºi înglobeazã soare. Animalele s-au
adunat în grup ºi aºteaptã liniºtea serii. O femeie
pe jumãtate îmbrãcatã se apropie de Draman,
purtîndu-ºi picioarele cu smucituri.Treizeci de
ani, sîni retuºaþi de multe ori, fund izbutit, trup
brãzdat cu dîre stacojii.
- L-am ucis, spune ea fãrã adresã cînd ajunge
lîngã trio-ul în care leneveºte Draman. Pe el nu-l
intereseazã, îºi rãsuceºte doar capul pe partea
opusã..
- E al doilea pe sãptãmîna asta Lili, de ce aduci
mereu porci? zice gravã Angel.
- Nu mã pot abþine.
Avînd atenþia veºnic vie, Lola adulmecã mirosul
de sînge proaspãt ºi îºi pãrãseºte degrabã scara.
Lîngã ei se mai adunã cîteva nuduri ºi împreunã
se depãrteazã spre locul asasinatului, lãsîndu-l pe
Draman în lenea lui mormîntalã.
8
Cu reþinere, Angel apasã clanþa ºi cortegiul femi-
nin se strecoarã susurînd înãuntru. De cele douã
pãrþi ale patului stau, îmbrãcate identic în galben
Fum
n Cosmin Maºca

16 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
amar, gemenele, privind mortul. Miros ud de
carne ºi sînge. Lili ºi Angel se apropie solemn de
cele douã copiliþe ºi îºi lasã mîinile sã odihneascã
pe umerii lor. Celelalte (patru) femei goale s-au
aliniat la capãtul mortului. Liniºte. Pe fondul
aprins al hemoragiei, formele albe ale trupului
abandonat veºniciei lucesc diafan, parcã într-o
aurã. Lili, cu mîinile încã roºii, izbucneºte în
plîns; se apropie ºi cuprinde capul bleg al vic-
timei, îl strînge la piept ºi îi sãrutã postum frun-
tea, apoi, urmãritã de un suspin general, iese ca o
furtunã.
- Pe ãsta l-a iubit cel mai mult, zice o geamãnã.
9
"Îþi sporeºte lenea cu fiecare orã într-o progresie
uluitoare! Ridicã-te, e timpul sã te trezeºti, îndatã
pleacã soarele..."
Ar fi cazul sã-mi miºc instalaþia rudimentarã ºi sã
mã extrag din amorþeala asta pustie. Azi n-am
scris mai nimic; parcã am pitici rãzboinici impri-
maþi în piele. Aºtept desfãtãrile improvizaþiei
feminine. Liniºtea asta e agasantã.
Draman simte în jurul lui mersul apãsat al Lolei
ºi o urmãreºte cu ochiul imaginarului cum
ajunge în dreptul scãrii, cum desface frînghia ºi o
adunã pe dupã cot cu miºcãri de rutinã, cum
pleacã lãsînd peste el boarea dulceag-acriºoarã a
transpiraþiei, ca o otravã. O caprã se trezeºte ºi
rage fãrã scop, semenele ei intrã în alarmã
imitînd-o, clopoþeii de la grumazuri tresar sub-
þire, curtea se umple cu o muzicã înnebunitoare,
conceputã parcã pentru o înmormîntare animalã.
Înainte ca Draman sã comitã un gest decisiv, cor-
nutele îºi înceteazã la fel de subit cum au început
simfonia, ºi notele se pierd în depãrtarea amurgu-
lui.
- Lili a ucis din nou, spune o voce deasupra lui ºi
o mînã îi netezeºte grijuliu spatele sacoului.
Nimic nou. Draman deschide ochii ºi, cu reþineri
profunde, ridicã tînjitor mîna dreaptã, într-un
gest conceput sã mîngîie fundul ei îngust.
10
- Heie! Heie-heie! Huooo! o babã împrãºtie
caprele, aleargã, prinde una ºi începe sã o mulgã.
Searã. Cîteva lumini sãrmane îmbracã pajiºtea în
argint. Din clãdire se ivesc umbre ghemuite ºi
dezbrãcate. Carã cadavrul. Draman a ezitat de trei
ori, acum atacã în forþã ºi-ºi ridicã subtil corpul
din curbura ºezlongului. Cascã intens privind cu
delectare mersul cumplit, încordat, absent, al
transportatoarelor. Criminala plînge.
- Aºezaþi-l pe masã, ordonã el, acoperiþi-l cu
fructe; o sã-l þinã proaspãt pînã mîine.
Femeile se executã.
11
Prefãcutã, Angel se încolãceºte delicios pe dupã
umerii lui Draman, îi acoperã ochii cu o eºarfã
roºie punctatã cu alb, îi strecoarã în mîini un
obiect greu, rece ºi lucios. Draman, ca o vijelie,
trage cortina de pe ochi.
- Bustul lui Leonardo Da Vinci!! L-ai gãsit pînã la
urmã! Te iubesc,Angel, te iubesc...
În mîinile lui apasã o statuetã de un galben
încins: faþã de înþelept absolut, mutilatã prin lipsa
ochilor din locurile ºtiute ºi mutaþi, într-un sin-
gur exemplar, între sprîncene. Restul falduri.
Angel se apleacã ºi îºi lasã urmele buzelor ei deli-
cate pe obrazul statuii.
12
"Seara asta are miros de scrum......"
13
- ªi celãlalt era gras, beat ºi violent, spune una
dintre gemene, fata asta are o înclinaþie patologicã
spre vulgar.
- Era tolãnit exact în poziþia în care a murit ºi
celãlalt, precizeazã cealaltã.
- De fiecare datã o devorã mustrãrile. Îi iubeºte
sincer ºi îi urãºte în acelaºi timp. Ar trebui
potolitã.
- Doar un porc o poate potoli...
14
- Doamnelor, în aceastã searã desãvîrºitã ne vom
dedica simþurile plãcerii dansului, anunþã
Draman.
Baba care mulsese mai devreme caprele aducea
îngreunatã o tavã cu pahare colorate pînã la jumã-
tate în alb. Un reflector naufragiat pe un stîlp în
centrul grãdinii transmitea nevãzut galben
nãprasnic, scînteind pielea femeilor cu aur; gîºtele
pãºteau împrãºtiate ca niºte mingi de fotbal pe
toatã suprafaþa curþii, fetele îºi împodobeau una
alteia trupurile cu buline mari negre, o muzicã
neutrã îºi împletea în aer sunetul ei duios, plãs-
muind vibraþii unduitoare, curtea era acoperitã de
pustiul unui abur.
Lili trage dupã ea un furtun de pompieri ºi îi
aºeazã gura metalicã într-un colþ al grãdinii, puþin
oblic, în sus, pe un suport improvizat pregãtit
dinainte. Da Vinci stã abandonat sub masa cu
fructe ºi carne. Una dintre gemenele ghemuite în
iarbã ridicã bustul ºi îi ºterge urmele de ruj cu
dosul mînecii. Bãtrîna care l-a primit pe Draman
(încãrcatã cu bijuterii false) terminã de numãrat
pãpuºile din hol: 728, 729, 800.
15
În grãdinã s-a descãtuºat un vulcan ce împroºcã
picuri de rouã. Ploaia vaporoasã ºi potolitã se
aºterne pe trupuri, desenul proaspãt se moaie, se
onduleazã ºi curge cumplit pe goliciunea fetelor
care aleargã dupã gîºte. Angel ºi Draman danseazã
retraºi, cu pãrul sticlind fraged.
Boabele de struguri sînt captate de buzele
caprelor. S-au adunat rãsfãþate în jurul mesei
(una e pe masã) ºi halesc fructele, dezgolind trep-
tat formele apãsãtoare ale cadavrului. Capra de
deasupra gustã cãpºunii aºezaþi în orbite. Fructele
gem sub o încãrcãturã, mereu alimentatã, de
picuri. Lola se freacã energic cu sãpun, cocoþatã
în vîrful scãrii.
- Nu mai pot aºtepta, m-a pãrãsit rãbdarea,
ºopteºte Draman ºi un fior nemilos îi gîdilã
spinarea.
-Vrei în seara asta?
-Angel, eºti minunatã; du-mã, scapã-mã.
16
Pãºesc tãcuþi într-o camerã. Interiorul larg este
acoperit de catifea roºie revãrsatã pe toþi pereþii,
iar un bec roz dã încãperii un aer strident de
infern. Draman îl aºeazã pe Da Vinci în faldurile
catifelei ºi inima lui pare suspendatã într-o
negurã pustie ºi desfãtãtoare. În fundul camerei o
scenã. Pe perete, deasupra scenei, prinsã în capete
cu sfoarã legatã de tavan, stã lipitã o scîndurã.
Angel scotoceºte dupã draperii, trage, scîndura
coboarã ºi se izbeºte de scenã, cu un sunet de
sicriu lovit. Din dedesubtul catifelei, Angel
porneºte muzica. Cei doi se îmbrãþiºeazã, se
pipãie strîns, se strîng pînã alcãtuiesc un trup
diform; sîngele lor pulseazã nãucitor în sîngele
camerei. Dintr-un colþ Angel aduce un ciocan ºi
cîteva cuie, în timp ce Draman, cu faþa însoritã ºi
limpede, se aºeazã desfãcîndu-ºi braþele de-a lun-
gul scîndurii. O priveºte cu simpatie. Un zîmbet
sãnãtos, slugarnic, o cheamã; ea, docilã, îi înfige
cuie în ambele palme, îi sãrutã gingaº fruntea
încãrcatã cu sudoare, se desprinde ºi, de dupã fal-
duri, trage. Scîndura se ridicã încet împreunã cu
el, în genunchi, se ridicã, mecanismul îºi
înceteazã miºcarea cînd Draman e în picioare.
Costumul sãu ud încã îºi pãstreazã liniile, capul îi
atîrnã, ºi-l ridicã nervos din cînd în cînd, scena e
preparatã, spectacolul poate începe. Cu o uºoarã
unduire a ºoldului, Angel porneºte un dans banal,
îºi dezbracã lent corpul cu gesturi experte,
miºcãrile-i tulburi îºi sporesc dramatismul o datã
cu muzica; stã în faþa lui Draman ºi dansul îi
ºerpuieºte vioi goliciunea ºi-i spulberã gîndurile,
mîinile lui ºiroiesc înroºite, îºi ridicã pentru ulti-
ma oarã capul, priveºte numãrul special plãsmuit
de Angel pentru el; dintr-un colþ ies câteva
scântei, o margine de catifea se aprinde, flãcãrile
mãnîncã nemilos din pînzã, camera se face
luminã vie ºi cei doi se zãresc tot mai greu,
îmbrãþiºaþi, înainte ca întreaga scenã sã disparã
definitiv în fum.
n
Cred cã m-am pierdut, îmi zic, înlãturândcu mâna o creangã, atent în acelaºi timp sãnu mã împiedic, sã nu alunec pe solul
denivelat, acoperit cu ace de brad, umed de la
ploaia care abia a contenit, M-am pierdut ºi gata,
cu toate cã aº putea spune unde e nordul, încã îl
am în memorie alãturi de imaginea celui mai
înalt vârf muntos din zonã, încã îl pot ghici
undeva la dreapta, dar cu toate acestea, Pur ºi
simplu m-am pierdut, iar faptul nu mã onoreazã
nici în faþa mea, nici înaintea camarazilor care mã
aºteaptã în vâlceaua întunecoasã, tremurând de
frig, dar cu speranþele mai vii ca niciodatã, ºi, pe
deasupra, e cu atât mai trist dacã mã gândesc cã,
chiar în acest moment, chiar în aceastã secundã
blestematã în care mi-am dat seama cã nu ºtiu
unde mã aflu, gurile puºtilor ar putea fi îndrep-
tate spre mine, aºteptându-mã cu acea siguranþã
metalicã neînduplecatã, sã fac un gest, un simplu
gest care sã le asmutã
asuprã-mi, Umblã cu atenþie, îmi zic, Umblã cu
urechi de auzit, cu ochi de vãzut, îmi zic, ºi nu
ºtiu de ce încep sã mã simt mai bine, ca ºi cum
ceva se decelereazã în mine, poate sângele, poate
viteza cu care gândurile provoacã inconºtient
tresãririle celor mai neaºteptaþi muºchi, Umblã
aºa, fãrã teamã, ca o jivinã în þinutul ei natal, ºi
mã strecor prin umbra pãdurii, pe sub cerul
plumburiu ºi fragmentat de vârfurile înalte ale
brazilor, aºteptând sã întâlnesc un luminiº în care
liniºtea aceasta fremãtãtoare de castel pãrãsit sã nu
mai fie ºi unde sã pot vedea muntele nordului,
Mã strecor pe lângã ciuperci sãlbatice care
scrâºnesc sub tãlpi, emanând o mireasmã înde-
pãrtatã de femeie coaptã care-mi stârneºte zâmbe-
tul.
Chiar în clipa când aud un þipãt de pasãre, mai
prevestitor decât prevestirea ºi slobozit mai
degrabã de gâtlejul uman, decât de ciocul vreunei
zburãtoare, Zâmbesc amar, înþelegând deodatã cã
Execuþia
n Nicolae Turcan

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 17
nu mai e nimic de fãcut, cã sunt înconjurat din
toate pãrþile de uniformele întunecate care ies la
ivealã cu viteza unor porci sãlbatici,
"Sunteþi implacabili ca un val Tsunami", le spun
fãrã sã-mi pierd zâmbetul, dar aruncând arma la
somaþia lor, "ca o maree umanã", le spun, ºi
mâinile lor mã percheziþioneazã frenetic înainte
de a mã duce înaintea celui care, probabil, are
funcþie de conducãtor, dupã galoanele aurii care-i
atârnã de umãr ºi dupã intensitatea pupilelor,
dupã semicercul pe care ceilalþi îl fac în juru-i,
dupã frica pe care mi-o stârneºte ºi dupã cuvin-
tele pe care mi le aruncã cu o admiraþie disimu-
latã,
"Deci tu eºti",
"Eu, într-adevãr",
"Te voi ucide ºi voi termina rãzboiul ãsta tâmpit",
"Fã-o, dar nu va fi ultimul act al luptei",
"O voi face fiindcã nu mã intereseazã ce poþi, ce
informaþii deþii sau cât de bun eºti", zice cuprins
parcã de obosealã, "Nu mã intereseazã absolut
nimic în afara faptului de a-þi lua viaþa, nici
reacþia alor tãi, nici lacrimile femeilor care te-au
iubit de-a lungul vieþii, nimic, înþelegi, absolut
nimic, aºa încât te trimit la dracu' ºi gata, ia-þi
adio, nici mãcar nu te torturez",
Apoi încet, fãrã grabã, îndreaptã spre mine þeava
pistolului, în timp ce o spaimã teribilã începe
sã-mi bubuie în urechi, o spaimã insuportabilã
care mã face sã tremur ºi care trebuie învinsã
numaidecât, înainte de a auzi încãrcãtorul
þãcãnind ºi mai ales înainte ca ploaia mãruntã sã
înceapã din nou, foºnind prin copaci, indiferentã
ºi miraculoasã, "Poate aº putea sã-þi ofer date care
nu sunt de neglijat", zic cu o voce necunoscutã
care-mi umple gura de scârbã,
"Nu mã intereseazã trãdãtorii",
ºi arma, ajunsã acum în poziþia corectã, mã
priveºte cu ochiul ei singur ºi fãrã luminã, aºtep-
tând o clipã, ºi încã una, pânã sã dea drumul
tunetului, care înfioarã munþii, prãbuºindu-mã la
pãmânt.
Nici durere, nici arsurã a lacrimilor, doar destrã-
mare, asta simt, în vreme ce mã dezintegrez în
particule de sine stãtãtoare ce se împrãºtie vijelios
ºi armonic într-o lume albã ºi mare, Sunt întreg
în fiecare particulã, ca ºi cum m-aº fi multiplicat
deodatã, Sunt pretutindeni, sunt în afara mea,
sunt în mine însumi, sunt ubicuu, îmi zic ºi mã
mir, râzând în hohote largi, înþelegând cã încep o
cãlãtorie ameþitoare, cã am murit, cã la capãtul ei
mã aºteaptã reîncarnarea, ”Dar e stupid”, strig
deodatã din toate gurile, ”Nu cred deloc în
reîncarnare!”, însã strigãtul se pierde ºi încep sã
nu mai ºtiu, sunt dat unei stãri de beþie ºi nu mai
înþeleg mare lucru, devin neclar ºi mai aud doar
cum într-una din depãrtãri mi se pronunþã
numele chemându-mã într-un trup, unde sã fiu
din nou asemeni oamenilor.
Apoi mã trezesc sub un cer plumburiu, în
picioare, în pãdurea de brad, sub ploaia mãruntã,
în faþa unui pistol care mã priveºte cu ochiul lui
singur ºi fãrã luminã. Se simte parcã un vag par-
fum de femeie. ªtiu cã mã vor executa, fãrã nici o
îndoialã. Dar nu, n-am nici un fel de teamã.
Întreaga mea viaþã n-a fost decât un fel de antre-
nament pentru ce va urma acum. Aºa încât nu
simt nici o fricã. Nici una.
n
oua literaturãN
Îcepînd din l991, Eugen Curta publicãromane, din doi în doi ani, ceea ce înseamnãºapte bucãþi dacã îl socotesc ºi pe cel mai
recent apãrut la editura Generis cu titlul de
Misoginul îndrãgostit. ºi aproape toate au de-a
face cu dragostea, chiar de la „generic”, în mod
aluziv ori de-a dreptul direct. Dragostea faþã de
sexul opus, evident, nu dragostea de þarã ºi
aproape în toate cele ºapte opuri e, în cele din
urmã, vorba despre un Don Juan (fie el ºi penul-
timul...) cam misogin (fãrã sã fie prea conºtient
de asta...) care iubeºte femeia dar se iubeºte ºi pe
el, chiar dacã nu-l „ocoleºte” autoironia, autoper-
siflarea. Eugen e un mare ºi veºnic
îndrãgostit...pardon...eroii lui Eugen sînt aºa ºi aº
putea afirma cã, la o foarte atentã lecturã poþi
ajunge la urmãtoarea concluzie: un singur erou
„principal” traverseazã cãrþile sale, cu
încãpãþînare, cu îndãrãtnicie, schimbînd „mãºtile”
cu nonºalanþã, pasionat de situaþii noi, nepre-
vãzute, de aventuri riscante, acþionînd brutal ori
cu înfiorãtoare fineþe, realist ºi melodramatic, în
„pas cu vremurile” ori dupã propria fantezie fãrã
a þine cont de falsele faþete ale unui burghez ºi
fariseu bun simþ...Acest „erou” e iubirea,
dragostea, deoarece Eugen e un veºnic îndrãgos-
tit, pardon, am vrut sã spun eroii lui Eugen sînt
veºnic îndrãgostiþi, chiar dacã nu doar de o sin-
gurã femeie, asta înseamnã , nu-i aºa, cã ei cautã
idealul, îl cautã mereu avînd uneori impresia cã l-
au gãsit ºi atunci se hotãrãsc sã scrie...o carte, ori
un jurnal, ori oarece scrisori pe Internet, tot e
chestia asta la modã...! ºi pagini de memorii,
desigur. În absenþa unui personaj secundar, eroii
lui Eugen vorbesc Din nou despre dragoste,
despre un Anotimp pentru doi în timp ce cãlã-
toresc cu Trenul fãrã sfîrºit în care se aflã,
deghizat, ºi Penultimul Don Juan, un bãrbat ce
se gîndeºte la Iubita din vis crezîndu-se un veºnic
Misogin îndrãgostit....
Dacã în romanul Iubita din vis erau ºi
scene de-o accentuatã sexualitate, (e la modã..),
descrise însã cu deosebitã aplicaþiune, în romanul
cel nou s-a renunþat la ele ori se fac doar fine
aluzii. Cartea porneºte borgesian, adicã se gãseºte
un manuscris care este ºi nu este al unui anume
Dragoº (manuscris aflat la o frumoasã ºi miste-
rioasã femeie), bãrbatul care a aruncat, dintr-o
stupidã greºealã, amantul soþiei pe fereastra
apartamentului de la etajul patru...Luînd manu-
scrisul, autorul dã de înþeles cã-l rescrie, dar nu e
un lucru foarte sigur. Se petrece în carte un soi
de alunecare printre suprafeþe, printre aparenþe ºi
realitãþi, printre „a fi” ºi „a nu fi”, în genul lui
Bioy Casares. Cînd eºti cît pe ce sã fii sigur de
ceva, capitolul ori pagina urmãtoare vin sã te con-
trazicã, sã-þi strecoare unde de îndoialã, sã te facã
sã-þi pui noi semne de întrebare, ceea ce e de
apreciat, pãi cam asta e literaturã, chiar dacã mai
mult „în stil oral”, cum o face Eugen. El se joacã
de-a literatura ºi viaþa, apelînd (firesc) la
„momente” autobiografice, într-un „decor” cît se
poate de banal: birt, garã, birou, Castel (unul cam
misterios) , tipografie, redacþie...salon de spital.
De aici începe ºi tot aici se sfîrºeºte „nebunia”
cãrþii, aici începe ºi...nu se sfîrºeºte misterul,
finalul fiind unul deschis, cum bine îi stã unui
final sã fie...Aici cineva scrie un roman (ori un
jurnal?) despre marea sa iubire Morico-Neli,
doctoriþa care-l îngrijeºte ºi care habar nu are cã
pacientul o iubeºte, aflã doar dupã ce el moare ºi-
i lasã manuscrisul...Care manuscris e...rescris de
autor iar doctoriþa pare, în cele din urmã, sã se fi
volatilizat din realitate, pare cã...nici nu a fost
decît o iubitã...din vis. Ficþiunea încurcã ºi încarcã
realitate, uneori se aratã a fi un balast inutil, zice
autorul ºi sînt tare de acord cu el.
Sînt inserate , în economia cãrþii, pagini de jur-
nal, scrisori pe Internet dar ºi din cele „clasice” ba
chiar bilete de lungimea...unui capitol. La un
moment dat ni se spune , în „stil textualist”, cã
acest roman se scrie într-un salon de spital.
Foarte bine, am „vãzut” romane scrise în
bucãtãrie, în sala de baie, în hol, pe-o verandã,
sub un prun ori la umbra nucului bãtrîn...Pentru
mine, e mai puþin relevant, în cazul lui Eugen
însã e important amãnuntul deoarece nu e o sim-
plã afirmaþie „intertextualistã”, de dragul „litera-
turizãrii”, e chiar sîmburele cãrþii. Eroul e bolnav,
are boala numitã „misoginitã”, aºa deduc eu din
anumite pagini ºi misoginismul lui se naºte, para-
doxal, dintr-o nesãturatã foame de femei, de
iubite avute ori doar dorite, seduse cu orice preþ,
chiar ºi cu cel al umilinþei..Cum îi spune (eroului
ori..lui Eugen Curta), doctoriþa cea frumoasã: îþi
place sã iubeºti ºi sã pãrãseºti, de fapt urãºti
femeile (...) ai inventat expresia aceea diabolicã:
„Vinerea, Don Juanii schimbã iubitele!” Aºa e ºi
cu eroii (unii) lui Eugen, schimbã iubitele, chiar
dacã ele apar doar....în imaginaþia lor adesea
suprasolicitatã.....
Eugen are cîteva romane bine fãcute, îmi spunea
odatã un critic literar. Mie expresia asta „bine
fãcute” nu mi-a prea plãcut , la început, dar dacã
mã gîndesc cã existã femei „bine fãcute” ºi bãrbaþi
„bine fãcuþi” , de ce n-ar exista ºi romane bine
fãcute? Dincolo de astfel de mici ºi nevinovate
speculaþii, cãrþile lui Eugen Curta se citesc cu
plãcere, chiar dacã nu întotdeauna poþi spune cu
precizie cine despre cine scrie, e personajul „prin-
cipal” real ori inventat , are o identitate clarã ori
trebuie sã i-o imaginezi tu....Da, exact, cãrþile sale
îþi excitã imaginaþia ºi nu dau verdicte clare, te
lasã sã pluteºte într-o vagã ºi creatoare nesiguranþã
ºi tocmai în aceasta constã farmecul lor.
n
ex abrupto
Donjuanismul misogin al
lui Eugen
n Radu Þuculescu

18 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
Tribuna - în varianta sa postbelicã - a apãrutîn februarie 1957. Se nimerise atunci sã fieo frumoasã zi însoritã de duminicã (La
început revista ieºea duminica). Veneam anume
în oraº, înainte de masã - chioºcurile de ziare
erau deschise pânã la ora prânzului - pentru a o
cumpãra. Era de fiecare datã un eveniment.
Paginile miroseau încã a tuº tipografic. Se tipãrea
la secþia Întreprinderii Poligrafice, de pe strada
Petru Groza, azi Bulevardul Eroilor, cam pe la
mijloc, cu intrarea prin gangul de sub Banca
Transilvania de azi. Era o halã mare, cu multe
maºini vechi - tot acolo se tipãrise ºi cam în ace-
leaºi condiþii, înainte de rãzboi, ziarul Patria, ºi
altele - niºte mamuþi de fier, care fãceau fel de fel
de zgomote infernale, într-o continuã miºcare
mecanicã, pentru a imprima literele pe hârtie. Se
tipãrea la plane. Linotipurile, alte maºini curioase,
cu braþe scheletice, subþiri, prindeau rândurile
turnate în plumb ºi le stivuiau în coloane grele,
întunecate la culoare, rãu mirositoare. Tipografii
aveau la salar un spor de periclitate ºi câte un litru
de lapte pe zi, ca sã neutralizeze ce nu putea neu-
traliza rachiul, bãut, se-nþelege, ilegal. O vreme
revista s-a tipãrit ºi la secþia de pe strada Brassai,
în spatele liceului cu acelaºi nume, într-o clãdire
scundã, improprie, cu geamuri ce dãdeau spre
strada David Ferenc, cu o curte în stil italian,
adicã cu de toate îngrãmãdite în ea (acum are
acolo UAP-ul niºte ateliere de creaþie, în clãdirea
din curte, ºi funcþioneazã ºi un atelier de tricotat,
sau cam aºa ceva, în clãdirea de la stradã. În
fine…). În duminica aceea eram cu toþii pe
stradã, cu Tribuna în mâini; citeam, discutam, ne
fãceam vise. Îmi amintesc cum am ocolit - noi
câþiva studenþi pe atunci: Mircea Braga, Marcel
Mureºeanu, Corneliu Rãdulescu, Viorel
Cacoveanu ºi vor mai fi fost, desigur, ºi alþii - în
grupuri-grupuri, catedrala Sf. Mihail, din centrul
oraºului, cum am intrat în câteva rânduri, ca sã ne
încãlzim, la Peliºor (O locantã boemã, ca sã nu
spun sordidã, chiar în buricul târgului, în
încãperile în care funcþioneazã azi cofetãria
Carpaþi , unde se întâlneau adesea literaþii - ce zile
ºi ce seri lungi, minunate nopþi am petrecut acolo
mai târziu când, în trecere prin Cluj, mergând la
Oradea sau venind de la Oradea, Sandu
Andriþoiu ne povestea fel de fel, din vremea
ªcolii de literaturã, ºi nu numai, iar între douã
pahare ne scria fiecãruia câte o poezie ca s-o
pãstrãm drept suvenir de la el - odatã ºi odatã va
trebui sã le public toate astea, scriind despre el ca
despre un mare poet ce a fost ºi rãmâne…).
Dintre tribuniºtii primei redacþii, pe stradã, în
aceeaºi promenadã, erau Oarcãsu ºi Lungu, Isac ºi
Beuran, Rahoveanu ºi Negoiþã, Cãprariu ºi
Mãrgeanu… Ce mai, cred cã erau cu toþii, mân-
dri de izbânda lor. Clujul avea o nouã revistã de
culturã, în limba românã! O revistã în haine de
lucru, cum a zis cineva atunci, punând-o oarecum
în opoziþie cu Steaua , ce poza în… aristocratã.
Pregãtirea primului numãr ºi a urmã-
toarelor, s-a fãcut pe-ndelete, cu câteva sãptãmâni
înainte, într-o stare febrilã de formare a redacþiei,
de angajare a colaboratorilor, de fixare a profilu-
lui… Urcam aproape zilnic, pe la amiaz, dupã
orele de la facultate, cele vreo treizeci de trepte
pânã la mezaninul clãdirii impunãtoare, de vis-à-
vis de Continental, de pe strada Puºkin pe atunci,
Universitãþii azi, nr. 1, o clãdire ce gãzduia la
parter vasta librãrie Cartea Rusã, devenitã mai apoi
Librãria Universitãþii, un local de tradiþie, în care
pe vremuri, în perioada interbelicã, fusese Librãria
Cartea Româneascã… Ce sã mai vorbim!… Ei bine,
redacþia Tribunei se întindea în vreo ºase-ºapte
încãperi, de-a lungul unui coridor întunecat,
prost iluminat, dar veºnic aglomerat de tineri (ºi
vârstnici) care cãutau revista. De cum intrai pe
poarta masivã, de fier forjat, lucrat pe vremuri de
meºteri în orfevrerie, cu sticlã groasã, o uºã grea
de abia o clinteai ca sã te poþi strecura dincolo -
în literaturã se intrã greu, glumeau tribuniºtii -,
în stânga era o salã largã, în care se aranjaserã
dupã nici o regulã, mese ºi scaune, fotolii ºi
canapele, panouri etc. pe jos deja se strânseserã
tot felul de hârtii, manuscrise fireºte, reviste…; se
purtau aici discuþii aprinse, se vorbea la telefon,
se bãtea la maºinã, ce mai, o atmosferã ce semãna
teribil cu aceea a comandamentelor militare de
campanie din filmele sovietice despre revoluþia
din octombrie ce a început la 7 noiembrie… Aici
veneam sã ne oferim… seviciile, colaborarea… ºi,
poate, n-ar fi rãu sã-i pomenim pe cei dintâi
redactori, ai celei de a cincea serii a Tribunei, în
descendenþa celei slaviciene de la Sibiu… Mai
întâi, desigur, era Ioanichie Olteanu, redactor ºef
pentru mai puþin de un an. I s-a încredinþat misi-
unea înfiinþãrii acestui organ de presã fiind un
om cunoscut pe plan local încã din anii gazetãriei
sale clujene. Bun organizator (S-a dovedit ºi mai
apoi la Bucureºti, ca director de editurã ºi de
revistã literarã), un om fãrã fasoane, comunicativ
dar exigent totuºi. Dar, la Tapiru, cum i se zicea
în particular, ajungeai mai greu. Avea biroul în
încãperea de pe colþ, cu geamuri spre Piaþã dar ºi
spre strada Jokai, azi Napoca, unde a rãmas biroul
redactorului ºef tot timpul, pânã azi când, datoritã
unor inimoºi clujeni, revista a renãscut din pror-
pia-i cenuºã, în care a zãcut o vreme, dupã eveni-
mentele din decembrie '89. Trei sau patru
încãperi mai aparþin azi Tribunei, ca o speranþã, în
disperare de cauzã, a redobândirii gloriei de pe
vremuri… Redacþia era atunci alcãtuitã foarte
ciudat, pentru cel ce privea dinafarã. Aparent
oamenii aceºtia, adunaþi de pe ici de pe colo,
pãreau sã nu aibã nimic în comun, afarã doar de
patima pentru literaturã, desigur. Radu Enescu
venise de la Braºov, unde lucrase prin învãþãmânt;
Nicolae Mãrgeanu îl însoþise pe Ioanichie, venind
de la Bucureºti, unde colaborase la publicaþiile
literare ale armatei; Ion Maniþiu lãsase în urmã
fabrica de vopsele, uleiuri ºi chimicale de la
Oradea; Al. Cãprariu fusese secretar literar la
Teatrul de pãpuºi din Cluj, dupã ce lucrase o
vreme ca ajutor de ºofer pe un camion de cursã
lungã, fiind dat afarã de la ªcoala de literaturã, ca
element cu vederi burgheze; Dumitru Mircea
lãsase în urmã redacþia Vieþii româneºti din capitalã,
aducând cu sine însã blazonul unui Premiu de
Stat pentru romanul Pâine albã; Teofil Buºecan
abandonase o posibilã carierã universitarã, la
Institutul Andreescu, unde fusese, pasager, asistent
sau lector de socialism ºtiinþific, iar acum era
activist la Regiunea de partid, la secþia de culturã
(Cineva, la un învãþãmânt de partid , îl întrebase,
mai în glumã, mai în serios, care-i firul roºu într-o
naturã moartã? Iar el rãspunsese, dupã o medi-
taþie ardeleneascã: "Apoi, tovarãºe, dragule, ce
vedem noi acolo? O pâine, slãninã, ceapã… Apoi,
asta-i: se aratã cã unii au ºi alþii n-au". - Dumitru
Isac era într-adevãr universitar - profesor de
filosofie, aparent distant cu toatã lumea, având o
þigarã înfiptã într-un ºpiþ pe care-l þinea veºnic în
colþul gurii - te privea prin fumul albãstrui cu
niºte ochi reci, opaci, dar morga aceasta ascundea
în fapt o fire de aventurier, sã zic aºa, mare ama-
tor de poker, în partide lungi, la primul etaj al
unei clãdiri medievale, de lângã actualul magazin
Sora, unde e Liceul sanitar ºi unde pe vremea
aceea locuia Grigore Beuran, ce lãsase ºi el
funcþia de jurist la Clinici, pentru cariera de…
prozator (În aceastã garsonierã tenebroasã îi
dezbrãcase la poker, într-o noapte cumplitã, pe la
sfârºitul anilor '60, Titus Popovici, care tocmai
primise, pe nu ºtiu ce film pe care-l fãcuse, un
geamantan de bani - ni-i arãtase la Continental, pe
la amiaz, noi mirându-ne cum de umblã cu atâta
bãnet la el ºi nu se teme; atunci am vãzut ºi eu pe
viu fiºicurile de bani aºezate ca în filmele ameri-
cane cu gangsteri. Când s-a descoperit atâta bãnet
asupra omului, Mãrgeanu, Isac ºi Beuran ºi-au zis
cã era momentul sã de-a lovitura. L-au provocat
la o partidã, numai cã Titus a plusat nebuneºte,
avea de unde, ei neputând þine ritmul, ºi pânã la
urmã i-a devalizat pe toþi. Când am pãrãsit eu
chibiþatul, pe la ora 1 din noapte, deja tragedia se
profila, iar Negoiþã a zis cã de-acolo încolo nu
mai era nimic interesant de vãzut, aºa cã am ple-
cat, ºi aºa a fost.) Apoi, Ion Rahoveanu, Maestrul ,
cum i se spunea, luat tot din învãþãmânt (Nu ºtiu
de unde apãruse la un moment dat pe pervazul
de lângã masa maestrului, un bust de piatrã, urât,
ce reprezenta portretul unui scriitor clasic cu care
nu semãna cum nu semãna Rahoveanu cu Gina
Lolobrigida, dar lui îi plãcea, þinea la el ºi tocmai
de aceea de nu ºtiu câte ori i-a fost vârât în servi-
etã, fãrã ca el sã-ºi dea seama, ducându-l acasã,
unde-l descoperea de fiecare datã cu uimire, ºi de
fiecare datã îl aducea înapoi; odatã l-a dus, pe
tren, pânã la Bucureºti, de unde l-a adus
frumuºel înapoi, nu cumva sã se piardã. Ce vreþi,
îndãrãtnicie ardeleneascã!); Negoiþã Irimie, parcã
venea de la Cãminul cultural din Someºeni, dacã
nu cumva apucase sã punã piciorul în redacþia sau
la corectura ziarului local Fãclia; Ion Lungu îºi
redobândise dreptul la semnãturã, dupã ce
fluierase în bisericã la studii în URSS, de unde îl
trimiseserã pachet acasã, lucrând ceva anonim pe
la Institutul de istorie; apoi Ion Oarcãsu, fusese
într-o vreme un fel de secretar tehnic la filiala
Uniunii Scriitorilor, corespondent la
Contemporanul, ceva pe la Steaua, în fine, nimic
prea sigur. Mai erau angajaþi, cumva în cumul,
ªtefan Bitan ºi Adrian Ghijiþchi, de la Filologie,
Cornel Þãranu, tânãr compozitor, ºi sã nu-l uit
pe Romicã Rusan, proaspãt absolvent de
Politehnicã, un mare sufletist. De graficã se ocu-
pau mai mulþi; nu ºtiu dacã ºi angajaþi cu carte de
muncã, dar erau toatã ziua în redacþie: Niki
Kruch, un excelent sculptor, stabilit ulterior la
Ploieºti, Alfred Grieb, grafician rafinat, plecat în
Germania, Mircea Vremir, Liviu Florian, Ion
Mitrea, pictori buni, din generaþia tânãrã pe-atun-
ci. La corecturã era dl. Goga, fost jurist, petrecut
ºi el prin întunecimile regimului. Imediat, în anii
urmãtori, au intrat în redacþie, la compartiemen-
tul tehnic, Vasile Grunea, Vasile Lucaciu, iar în
redacþia propriu-zisã Vasile Rebreanu, Domiþian
Cesereanu, Miron Scorobete (O vreme fusese,
chiar la început, ºi Pavel Aioanei - ce talent extra-
n Constantin Cubleºan
Tribuna la primele ore
remember

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 19
Câte, din cele trãite pe parcursul cãlãtorieiau intrat în jurnal? Puþine, totuºi. Câtedintre acestea ºi-au gãsit locul în acest
text? ªi mai puþine. Oricum, am simþit nevoia sã
las timpul sã treacã, sã se decanteze lucrurile
înainte de a mã apuca sã transcriu. La fel de ade-
vãrat este cã am povestit de atâtea ori anumite
secvenþe unii, altora, încât mi se pare uneori
inutil gestul scrierii.
Suntem din nou pe picior de plecare. De
astã datã vom pleca pentru mai multe zile. O
þintã este Cua Lo, din provincia Nghe An, celebrã
pentru cã aici îºi au obârºia Nguen Zu, poetul lor
naþional ºi Ho Chi Min, eroul modern.
Pe mãsurã ce înaintãm înspre sud, pãmântul roºu
devine gãlbui. Vite roºii, ca pãmântul þãrii,
mãrunte ca oamenii ei, ºi cu un soi de creastã pe
spinare.
O mare de tineri ºi tinere iese pe bici-
clete din curtea unei ºcoli, pare-se. Trecem prin-
tre munþi de fructe de ananas care se ridicã pe
marginile drumului. ªi, pentru cã veni vorba de
fructe, banane mai bune ca aici nu am mâncat
nicãieri; sunt scurte, parfumate ºi dulci – o mi-
nunãþie. Savuroase sunt ºi portocalele – pe care le
mãnâncã verzi – ºi mandarinele. Am devorat ºi
un fruct dintr-acelea de care mi-a vorbit Ioan
Flora, la Bucureºti. Nici vorbã sã aibã forma unor
maþe de miel, sau sã putã, în schimb are gust de
pepene verde, are o sumedenie de sâmburi
lungieþi, negri ºi tari iar coaja e ca o platoºã verde-
albãstruie cu solzi.
Cua Lo este o localitate de pescari în
care s-au construit ºi câteva hoteluri pentru uzul
sindicaliºtilor, probabil. Cel în care tragem noi e
ca ºi pustiu în acest sezon mort din punct de
vedere turistic. Camera mea e orientatã înspre
ocean; între mine ºi El se interpun doar ºoseaua
ºi un ºir de barãci flancate de arbori; unii au frun-
zele late ºi rare, de un verde care bate spre negru,
alþii au frunzele mãrunte ºi îndesate unele într-
altele, la o înteþire a brizei se desprind ºi cad,
verdele lor e ºters, obosit; vãd apoi frunze uriaºe,
crestate, ca de palmieri, altele sunt arcuite ºi au
marginile ridicate, alcãtuind pe crengi mãrunte
ambarcaþiuni, în timp ce altele sunt groase, ce-
rate; fructele sunt fie pãstãi lungi care atârnã
leneº pe crengi, fie teci cu marginile tãioase, fie
cãpãþâni verzi de diferite dimensiuni; stau în faþa
ferestrei deschise ºi ascult frãmântul apelor. O
luntre alunecã trãgând dupã ea douã copãi negre
cu o singurã vâslã, dintr-acelea pe care aveam sã
le privesc în dimineaþa zilei urmãtoare întorcân-
du-se din larg ºi adãstând pe nisipul plajei.
Bãrbatul pleacã într-ale lui în vreme ce femeia ºi,
eventual, copiii, se pun pe treabã: strâng plasele,
aleg fructele de mare de peºti, imobilizeazã crabii
cu ajutorul unor sfori; fac totul în tãcere, fãrã
grabã, e agoniseala de-o zi, cuvine-se s-o drã-
muieºti cu socotealã.
Am vorbit de turism. Iatã cum sunã un
text menit a promova frumuseþile þinutului:
“Munþii se împletesc aici cu fluviile; codrii
munþilor înlãnþuiþi cu apele fluviilor formeazã un
peisaj fãrã seamãn în lume.” Sunt trei fluvii:
Roºu, Galben ºi Albastru, culorile tricolorului
nostru.
Întâlnire cu conducerea ºi câþiva membri
ai Asociaþiei Scriitorilor din Provincia Nghe An.
Mã aºez lângã o doamnã cu care încerc sã schimb
câteva cuvinte în francezã. Facem ºi schimb de
cãrþi. Ea se pune pe citit din antologia mea în
francezã iar eu ascult discursuri protocolare,
mesaje de salut etc. Toatã lumea are ceva de spus,
în acest sens, unii revin, încât, la un moment dat,
am sentimentul straniu cã am nimerit în plinã
ºedinþã de partid. Ei, da, sã baþi atâta amar de
drum pânã la þãrmul Pacificului, ca sã participi la
o ºedinþã de partid, meritã osteneala, nu-i aºa? În
fine, când îmi vine ºi mie rândul, le sugerez sã
spunem câte o poezie. Am început prin a înºira
cele patru definiþii ale poeþilor – dintre care ulti-
ma, poeþii sunt sarea din lacrima umanitãþii , a fãcut
oarece impresie, apoi le-am recitat Bisericuþa dintre
ape. Doamna din stânga mea citeºte un poem-
omagiu adus femeii vietnameze care este
obiºnuitã sã-ºi contemple chipul mai degrabã în
oglinda orezãriei ori a fântânii decât în cea pro-
priu-zisã. Un altul zice cã paradisul ºi infernul
sunt a lumii douã feþe. Un poet mai în vârstã,
pensionar, zice cã a venit pe jos de la peste 20 km,
cã face gimnasticã zilnic ºi cã literatura pe care o
scrie ilustreazã un curent literar care poartã
numele unei prinþese din vechime; mai zice cã,
pe vremea rãzboiului, cântecele lor au rãsunat
mai tare decât obuzele ºi e mândru cã i-au bãtut
pe americani. Horicã citeºte poemul inspirat de
B52-ul doborât în rãzboi, la Hanoi, de care am
pomenit la începutul acestor însemnãri. Preºedin-
tele Asociaþiei îºi rupe degetele vorbind în faþa
celui care îl înlocuieºte pe ºeful Provinciei. Care
vine de la o altã ºedinþã, desigur. Aflãm cã 2004 va
fi marcat de douã mari sãrbãtori: împlinirea a
1000 de ani de la atestarea numelui Provinciei ºi
aniversarea lui Ho Chi Min.
Ce poftã nebunã de discurs la aceºti
domni! ªi oceanul respirã în preajmã…
Cu Horicã la plimbarea de searã. Ici-colo
pâlcuri de femei ºi fete, copii; bãrbaþii pãstreazã
distanþa. O tânãrã se agaþã de cotul prietenului
meu, întrebându-l la ce hotel locuieºte ºi fãcân-
du-i cu palmele lipite adunate sub obraz un
semn cât se poate de semnificativ. Cu greu ne-am
debarasat de dânsa. Se lasã brusc întunericul dar
noi ne luãm inima în dinþi ºi ne apropiem de
plajã. Vuietul oceanului acoperã zgomotul difu-
zoarelor date la maximum. La întoarcere, vrem sã
radem o bere dar nu gãsim decât caldã. În fine,
avem noroc la o tavernã din vecinãtatea hotelului
nostru. Ne aºezãm pe niºte scaune de plastic la o
masã din acelaºi material ºi imediat ne trezim cu
o fãtucã cu bube pe obraz în preajmã. Pare foarte
amuzatã de nasul meu apoi se apropie, îmi atinge
pãrul de pe mâini cu interes (bãrbaþii lor sunt
spâni) ºi-mi face gestul deja cunoscut. Se va
resemna curând mulþumindu-se sã facã “conver-
saþie” amestecând de-a valma cuvinte vietnameze
ºi englezeºti ºi rupându-ºi mâinile.
Dupã cinã, dl. Dao a cântat ceva pre
limba lor. M-am simþit dator ºi, dupã ce am
primit încuviinþarea alor mei, am colidat Zorior de
ziuã, varianta Bocºa. Am reuºit sã duc cu bine
pânã la capãt colinda dar insul care filma ºi-a scã-
pat pur ºi simplu camera, sãrmanul…
n
n Mircea Petean
Praful roºu
(Al ºaselea episod)
jurnal asiatic
ordinar topit prea repede în alcool!), iar în 1962
am intrat eu ºi Augustin Buzura, astfel închein-
du-se, cumva, o redacþie a primei perioade tri-
buniste din seria ei postbelicã. A fost perioada
romanticã. De avânturi, de mari iubiri ºi pri-
etenii, de lucrare nobilã în ºcoala ei de literaturã,
de frumoase destinderi… intelectuale, ce nu tre-
buiesc nici uitate ºi nici blamate. Erau o formã de
educaþie, în fond…
Intelectuale erau ºi meciurile de fotbal
pe care le organizam sãptãmânal în Parcul "Victor
Babeº", al Universitãþii, jucând meciuri cu gaze-
tarii, cu chelnerii, cu fotbaliºtii de la "ªtiinþa"
(redevenitã mai apoi "U" - Oho!, ce lecþii de
dribling ne dãdea celebrul, pe atunci, Ivansiuc,
prieten la cataramã cu Negoiþã Irimie care îi ºi
scrisese poezii de extaz, pe care ni le recita la câte
un ºpriþ prelungit) etc. dupã care urmau, evident,
nesfârºitele beri, pentru a ne potoli gâtlejurile
însetate. Dar pânã la meciurile oficiale, erau
antrenamentele. Acestea au jucat un rol imens în
îndulcirea relaþiilor dintre Tribuna ºi Steaua, foarte
acre pentru veterani, nu ºi pentru cei din gener-
aþiile tinere. Erau nelipsiþi la partidele de joia,
D.R. Popescu (centru înaintaº, impetuos ºi pãti-
maº), Leonida Neamþu (individualist ºi jongleur -
i se mai spunea, între prieteni: Fachirul), Mircea
Tomuº (prea elegant, prea academic), Virgil
Ardeleanu (nãbãdãios, intempestiv, gata oricând
sã se ia la harþã pentru o loviturã de pedeapsã ce
nu i se pãrea acordatã pe drept) de la Steaua , Nae
Mãrgeanu (dodoloþ, ca sã nu spun gras, care
prefera sã facã pe arbitrul, pentru a nu alerga prea
mult), Alfred Grieb (grafician, cu caracter de
neamþ sadea), Negoiþã Irimie (ce bine alerga pe
extremã, nici nu credeai cã scrie ºi poezii), eu
(fundaº, câteodatã, la nevoie, portar, cam domol
ºi scãpam goluri spre disperarea coechipierilor
care mã dãdeau afarã din poartã spre marea mea
disperare, dar rechemându-mã imediat pe teren,
în lipsã de altul mai bun), susþinuþi de colabora-
torii apropiaþi: Emil Bunea (cel mai adesea venea
cu câte o damigeanã de vin oltenesc, o punea pe
tuºã ºi era pentru toþi ca apa vie), Viorel
Cacoveanu (cronicar sportiv, excelent teoretician,
pe cât de firav, pe atâta de vânos), Radu Bãdilã
(cotonogarul numãrul unu - "Dai cinci lei, rup
un picior", zicea, dar n-a reuºit niciodatã sã rupã
nimãnui nici mãcar o bluzã), doctorul
Cristoloveanu, mai mult cu vorba, cu ºotiile,
uneori "antitalentul" fotbalistic Marcel
Mureºeanu, care neºtiind fotbal încurca groaznic
lucrurile pe teren; mai venea Valentin Taºcu
(oho!, sprinten ca un toreador), Aurel Sasu
(încãpãþânat sã câºtige mereu)… Dar câþi n-au
trecut pe la "bisericuþa" din "Babeº" (incendiatã
imbecil, dupã '89, de nu ºtiu cine), pentru cã
toate antrenamentele se sfârºeau pe terasa resta-
urantului de la lacul din parc - de la Chioºc, sau
Kios?! - în lungi discuþii nocturne, efectiv discuþii
literare, pasionante. Pentru cã Tribuna n-a fost -
cum mai cred unii ºi-acum - numai o revistã în
polemicã cu toate publicaþiile (din capitalã, în
speþã), ci ºi o revistã care a coagulat în jurul ei
generaþii întregi de tineri scriitori de oriunde. O
revistã pe picioarele ei, cu profilul ei, cu progra-
mul estetic distinct, în descendenþa programelor
publicaþiilor tradiþionale ardelenºti din
Transilvania. Acesta a fost spiritul Tribunei, înainte
de orice altceva, ºi despre care meritã sã se scrie
ca despre un autentic fapt de culturã naþionalã a
anilor de deschidere de prin deceniul al ºaptelea
al veacului (parcã nu-mi vine sã cred) trecut.
n

20 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
În urmã cu doi ani, într-o comunicare susþi-nutã la Roma privind exterminarea elitelor înRomânia, consecinþã a instaurãrii dominaþiei
comuniste sovietice, îmi exprimam dorinþa de a
continua analiza referindu-mã la domenii de
strictã specialitate1. O fac acum cu dedicaþie la
domeniul creaþiei grafice, în special pe tema
cooperativizãrii agriculturii.
Pãtrunderea forþatã a comunismului în
România odatã cu falsificarea alegerilor din 1946,
cu înlãturarea monarhiei, cu naþionalizarea indus-
triei ºi a finanþelor, cu reorganizarea învãþãmântu-
lui ºi mutaþiile din bisericã, cu trecerea la proce-
sul de colectivizare a agriculturii ce a durat din
1949 pânã în 1962, a însemnat concomitent o
rapidã preluare a modelelor exersate în spaþiul
sovietic. Pentru a introduce practic aceste schim-
bãri s-a recurs la recrutarea de propagandiºti
români, devotaþi, formaþi prin burse de studiu în
Uniunea Sovieticã ºi care au trecut rapid la a
propovãdui cele însuºite cu ocazia cãlãtoriilor.
Voi prezenta în continuare o analizã a ideilor
lansate în anul 1950, urmãrind transformãrile
dorite de autoritatea comunistã ºi mai apoi
impuse în domeniul artei, analizã prilejuitã de
deschiderea la Bucureºti în 1949 a douã impor-
tante expoziþii de artã plasticã sovieticã: expoziþia
Gravura ºi Desenul Sovietic, la Casa Prieteniei
Româno-Sovietice ºi Lenin în pictura rusã, la sala
Ministerului Artelor, cu prilejul împlinirii a 80 de
ani de la naºterea lui V.I. Lenin.
Apariþia la scurt timp dupã deschiderea expo-
ziþiilor a lucrãrii Grafica Sovieticã , la editura Cartea
Rusã din Bucureºti, avându-i ca autori pe Eduard
Mezincescu, M.T. Vlad, Titina Cãlugãru ºi Gh.
ªaru, se constituie ca un adevãrat manifest menit
a schimba orientarea graficienilor ºi a artiºtilor în
general vis-à-vis de exemplul sovietic prezentat
bucureºtenilor 2.
Luând ca model Rezoluþia Comitetului
Central al P.C. (bolºevic) al URSS, intitulatã:
“Despre lipsurile ºi mãsurile care trebuiesc luate
pentru îmbunãtãþirea editãrii afiºelor politice”.
M.T. Vlad evidenþia cã ea “a constituit pentru
creatorii de afiºe un adevãrat program de luptã, a
dus la lãrgirea tematicii, la un pas înainte spre
oglindirea deplinã a realitãþii sovietice, la adân-
cirea imaginii omului sovietic, la o ºi mai mare
apropiere de viaþã… în lupta împotriva influ-
enþelor impresioniste, în lupta pentru o formã
clasicã limpede pentru desãvârºirea realistã a
lucrurilor”3. Se aduc drept argumente supreme
cuvintele lui Lenin: “Arta aparþine poporului.
Prin rãdãcinile ei cele mai adânci ea trebuie sã
pãtrundã în însuºi grosul maselor largi munci-
toare. Ea trebuie sã fie pe înþelesul acestor mase ºi
iubitã de ele. Ea trebuie sã uneascã simþirea,
gândirea ºi voinþa acestor mase, sã le ridice… Arta
comunistã, într-adevãr nouã ºi mare, va crea
forme corespunzãtoare conþinutului sãu”4. Iatã
deci un program clar de creare a unor noi forme
artistice dupã ºi în pas cu conþinutul propus de
ideologie. Este ceea ce începuse sã facã Lenin cu
trenurile propagandei sau Maiakovski expunând
panouri satirice pe strãzile ºi în pieþele marilor
oraºe în aºa-zisele vitrine Rosta (dupã numele
agenþiei telegrafice ruse).
Precum se vede din rândurile de mai sus
cuvântul trebuie era obsedant folosit de Lenin ºi a
fost preluat ºi de propagandiºtii noºtri: “De la
artiºtii sovietici noi trebuie sã învãþãm cã, pentru a
face o artã autenticã, care sã fie iubitã de milioane
de oameni, trebuie sã fim alãturi de aceste mi-
lioane de oameni, sã le cunoaºtem nãzuinþele, sã
cunoaºtem viaþa lor, sã cunoaºtem bucuriile lor,
bucurii ce trebuie sã fie ale noastre, sã fim strâns
legaþi de lupta poporului nostru, sã fim în
primele rânduri ale lui… trebuie sã ºtim a învãþa
de la artiºtii sovietici cum sã facem din arta noas-
trã o artã activã, de luptã, cum sã fim fermi pe
poziþia luptei împotriva cosmopolitismului ºi for-
malismului în artã”5. Acest trebuie, care pãrea
absurd pentru unii în anii ’50 ºi care azi pentru
alþii pare de neimaginat s-a transformat încetul cu
încetul într-o realitate cotidianã în deceniul ce a
urmat. Mãrturie stau seriile de grafici multiplicate
sau desene aflate în depozitele marilor muzee de
artã ale României ºi care erau repartizate de
Ministerul Culturii ce le achiziþiona pentru
înfãptuirea politicii culturale realizatã prin
nenumãrate expoziþii itinerante lansate în acei ani
(ºi la care am participat începând cu anul 1967
când lucram la Muzeul Naþional de Artã din
Cluj-Napoca). În acel deceniu, acest gen de
imagini a influenþat formarea unei generaþii, mai
ales la þarã, generaþie care pierdea concomitent
din manualele ºcolare întregi capitole de istorie
naþionalã sau învãþa dupã prezentãri mincinoase,
trunchiate. Aceastã generaþie are azi în jur de 50-
60 de ani ºi este evident marcatã de propaganda
acelor ani.
Imaginea ºablonardã lansatã va urma indicaþii
tot mai precise, subliniate tot în lucrarea
pomenitã mai sus: “arta trebuie sã dezvãluie fru-
museþea, mãreþia, mândria omului. Artiºtii noºtri
trebuie sã serveascã pe oamenii muncii care
fãuresc bunurile, viitorul ºi istoria Patriei noastre
cu ochii aceia calzi, plini de dragoste ºi de
înþelegere cu care privea Lenin, cu care priveºte
Stalin, pe oamenii simpli din masele poporului
sovietic, pe oamenii simpli din întreaga lume. Ei
trebuie sã dezvãluie cu mijloacele artei… fru-
museþea moralã a acelora în care încep sã se con-
tureze puternic trãsãturile omului nou de tip
lenininst-stalinist” 6. Propaganda comunistã în
anul 1950 se pare cã se simþea destul de bine
instalatã pentru a face asemenea afirmaþii, intro-
ducând o nouã lozincã care a dominat acei ani ºi
anume cã “artiºtii noºtri trebuie sã studieze adânc
învãþãtura marxist-leninist-stalinistã, istoria
P.C.(b) al URSS, viaþa minunatã a lui Lenin ºi
Stalin… sã desluºeascã tot mai limpede cãile de
aplicare a realismului socialist în artã.”7
Cu toate cã lista artiºtilor români remarcaþi în
1950 de domnul Eduard Mezincescu ºi care au
început sã urmeze exemplul sovietic este destul
de restrânsã, autorul sperã cã miile de vizitatori
de la cele douã expoziþii sovietice reprezentative
pentru arta celor 32 de ani de comunism, vor
determina o schimbare binefãcãtoare ºi la noi8.
Totodatã autorul acuzã arta burghezã ºi formalis-
mul, acuzã ce se va instala ca o practicã perma-
nentã în viitoarele creaþii din arta aservitã ideolo-
giei comuniste. El ne spune cã “Rãmãºiþele încã
puternice ale cosmopolitismului ºi formalismului
îi fac pe mulþi dintre artiºtii noºtri sã încerce în
mod anacronic sã zugrãveascã viaþa nouã ºi mi-
nunatã care înfloreºte astãzi puternic în þara noas-
trã cu culorile mohorâte de pe paleta putredã a
decadenþilor artei burgheze din apus, în loc sã se
inspire din vioiciunea, varietatea ºi bogãþia de
culori care caracterizeazã simþul plastic propriu al
poporului nostru ºi exprimã vitalitatea lui
biruitoare.
Formalismul, cu toate aberaþiile lui, este
impasul în care capitalismul în descompunere a
împins arta”9.
Sfârºitul articolului lui E. Mezincescu este cu
adevãrat “înãlþãtor”, tipic pentru frazele pom-
poase rostite cu orice ocazie în România anilor
’50: ”Aceasta va da un avânt nou artei care se
fãureºte în þara noastrã în epoca construirii social-
ismului. Operele artiºtilor noºtri vor face pe
oamenii muncii sã iubeascã cu o dragoste ºi mai
fierbinte Marea Uniune Sovieticã eliberatoare,
gloriosul sãu popor ºi pe genialul sãu conducãtor
învãþãtorul ºi pãrintele oamenilor muncii din
întreaga lume, Iosif Visarionovici Stalin” 10.
Am ales pentru a exemplifica în faþa dum-
neavoastrã câteva lucrãri de graficã, inspirate ºi
comandate de propaganda comunistã, destinate
þãranilor, o majoritate ce trebuia sistematic
manipulatã pentru a deveni o masã de manevrã
eficace. Sunt lucrãri executate în anii 1950-1954
ca urmare a acestor directive ºi care se aflã în
colecþia de graficã a Muzeului de Artã din Cluj-
Napoca. Aceste piese, împreunã cu altele, aºteaptã
în depozite sã fie prezentate opiniei publice prin
expoziþii ºi albume. Azi ele zac în uitare dupã ce
mai bine de 20 de ani au fost cu insistenþã purtate
în expoziþii itinerante – deschise în special la þarã
– pentru ajuta la formarea omului nou, comunist.
Având în vedere cã majoritatea poporului român
trãia la þarã – ºi mai trãieºte ºi astãzi – efectul lor,
asemeni picãturii chinezeºti, a fost imposibil sã
nu lase urme.
Înainte de a prezenta lucrãrile revin, ca ºi
acum doi ani11, la obligaþia de a insista pentru
reabilitarea cuvântului chiabur, care în comunism
a fost sinonim cu omul cel mai rãu, cu odiosul,
precum culacul rus. Datoritã acestei etichetãri
mii, zeci de mii de oameni au suferit cumplit,
familii s-au destrãmat, copii nu au putut urma
ºcoala, au fost distruse cariere, o întreagã evoluþie
agricolã ºi echilibrul satului au fost nimicite.
Chiaburul era de fapt, în general, agricultorul cu
performanþe deosebite, reprezenta o ºansã spre
modernizarea agriculturii în pas cu transformãrile
perioadei interbelice din lumea europeanã. Cu ei
România de astãzi ar fi prezentat o agriculturã
diferitã, cu siguranþã mai ordonatã, cu respectul
Grafica ºi propaganda în
primii ani ai regimului
comunist în România
Exemple din colecþia Muzeului Naþional de Artã din Cluj-Napoca
n Gheorghe Mândrescu
omunism ºi comunisme: modelul românescC

pentru dreptul de proprietate ºi mai aproape de
performanþele actuale.
Iatã cum sunt prezentaþi chiaburii în perioada
crâncenei lupte de clasã din anii ’50:
Lucrarea lui Florin Calafeteanu, Între chiaburi 12,
este o tipicã ilustrare a “entuziasmului” impus cu
ostentaþie în epoca colectivizãrii. Generaþia noas-
trã a trãit etapa înscrierilor forþate, prin presiuni
repetate, prin abuzuri de neimaginat. Ori figurile
fericite ale þãranilor nu concordã deloc cu reali-
tatea înfãptuirii acestui abuz ºi care, ca dovadã, s-a
prelungit pe parcursul a treisprezece ani.
Semnificativã este imaginea chiaburilor plasaþi
într-un colþ ºi care, conform directivelor, trebuiau
prezentaþi cât mai respingãtor, plini de urã, dife-
riþi ºi prin îmbrãcãminte de restul þãranilor.
Imaginea cuprinde deasupra intrãrii firma
S.M.T. (Staþiunea de Maºini ºi Tractoare) insti-
tuþia în care s-au concentrat toate uneltele agri-
cole, proprietatea þãranilor. Prin ea, în numele
modernizãrii, s-a distrus independenþa þãranului,
obligat sã fie slujbaºul Cooperativei Agricole de
Producþie (Colhozul).
Pe peretele din dreapta este sinistra Hotãrâre a
Comitetului Central al Partidului Muncitoresc
Român asupra muncii pe tãrâmul înfiinþãrii
Gospodãriilor Agricole Colective ºi a
Întovãrãºirilor Agricole – cu care a început dis-
trugerea agriculturii individuale.
S-a pãstrat ºi eticheta cu care lucrarea a figu-
rat în expoziþii. Ea este elocventã pentru desti-
naþia precisã a mesajului dorit:
“Între chiaburi:
-Nu-mi place deloc când îi vãd intrând aici,
fiindcã intrã câte unul ºi ies la muncã în colectiv!”
Semnificativã este ºi imaginea þãranului ce
deschide uºa. El impune un nou model de
îmbrãcãminte, diferit de al celorlalþi, vrând sã-l
aminteascã pe muncitor. Are bocanci, stofã din
producþie industrialã. Rãmâne doar cãciula.
Lucrarea lui V. Vasiliu, Ce mãi Ioane, în consti-
tuþia din 193813, încearcã sã foloseascã momentul
dezbaterii proiectului noii constituþii comuniste
ca prilej de a continua învrãjbirea dintre oameni,
dintre clase ºi grupuri sociale, de a blama pe cei
ce sunt de altã pãrere, ce au obiecþiuni. Figura
opozantului mergea pe linia prezentãrii chiaburu-
lui. Pe de o parte grupuri numeroase afiºând
ostentativ bucurie, destindere, zâmbete largi sunt
contrapuse exemplului negativ al “celui care
cârteºte”. Din nou, aºa cum a fãcut-o constituþia,
se dorea a se lovi în dreptul ºi prestigiul propri-
etãþii individuale.
Lucrarea lui V. Vasiliu, Deocamdatã am devenit
mijlocaº14 încearcã sã compromitã aceeaºi figurã a
chiaburului dornic sã scape din ierarhizarea sta-
bilitã de comuniºti ºi deci de plata îndatoririlor
supradimensionate. Clasificarea vremii era urmã-
toarea; þãrani sãraci, mijlocaºi ºi chiaburi.
Funcþionarul corupt, îmbãtat, are pe masã
mapa cu documentele ce vorbesc despre prio -
ritãþile epocii: Dovada de impunere ºi instrucþiunile
privind Lupta de clasã, document rãspândit pre-
tutindeni de autoritatea comunistã pentru a-ºi
consolida puterea.
ªi þãranii mijlocaºi, în rândul cãrora dorea sã
ajungã chiaburul din imaginea noastrã, au ajuns
sã fie blamaþi atunci când puterea comunistã s-a
simþit stãpânã pe pârghii.
În lucrarea lui Gion Mihail, Drumul spre colec-
tivizare15, semnificativã apare remarca de pe verso
care spune: “ ºarpelui când i se face de moarte stã
de-a curmeziºul drumului!”. Este un apel direct
la distrugerea, la eliminarea totalã a chiaburului.
ºi numele sãu apare scris pe corpul ºarpelui.
Capul ºarpelui, figurã umanã, se înscrie într-o
tipologie a imaginii devenitã ºablon. Cei din
cãruþã au alãturi simbolurile dominante: drapelul
þãrii ºi steagul partidului unic ºi manifestã aceeaºi
atitudine, aº zice drogatã, de entuziasm ºi fericire.
Fericirea celor de la care se lua totul.
Aceluiaºi grafician Gion Mihail îi aparþine
lucrarea Duºmanii recoltelor16. Lucrarea se împarte
în patru panouri mai mici, fiecare având o altã
compoziþie cu urmãtoarele titluri: Grindina,
ªoarecii, Lãcustele, Chiaburii.
Asocierea chiaburilor la celelalte trei “cauze”
nu mai necesitã comentarii. Din nou apare evi-
dentã tendinþa de denigrare a grupãrii chiaburilor
reprezentaþi antipatic, cu figuri respingãtoare. Era
un nou mijloc de a ilustra ºi alimenta ura
împotriva lor. Suntem în anii când zeci de mii de
asemenea oameni erau uciºi în lagãre ºi închisori
(vezi canalul Dunãre-Marea Neagrã).
Lucrarea lui Eugen Taru, Demascarea chiaburu-
lui17. Pe linia propagandei ce-ºi propusese dis-
trugerea structurii agriculturii româneºti ºi ori-
entarea ei dupã modelul sovietic, lansat prin
crimele anilor ’30, cei mai buni gospodari ai
satelor erau supuºi unor presiuni diabolice.
Sistemul de cote instaurat ducea la sufocarea
oricãrei independenþe a producãtorului agricol.
În imaginea noastrã se vrea a se satiriza, a se
supune oprobiului public, ascunderea produselor,
nesupunerea la hotãrârile abuzive ale statului
comunist, hotãrâri impuse în numele unei aºa
zise bunãstãri comune.
Participã la aceastã demascare reprezentanþii
doriþi ai omului nou, redaþi prin cele trei umbre:
þãranul de tip nou, miliþianul ºi muncitorul.
Chiaburul, deci, trebuia eliminat prin orice
mijloace din viaþa satului. Proprietatea privatã tre-
cea pe o poziþie nesemnificativã, succesul indivi-
dual fiind practic sufocat. Rãmânea doar iniþiativa
sclavului, a celui supus programelor ce veneau de
sus. În aceste limite te puteai remarca. A ieºi în
afara acestor directive echivala cu nesupunerea.
n
Note
1 Gheorghe Mândrescu, Lo sterminio delle elitès in Romania
conseguenza diretta del'instaurarsi del dominio comunista
sovietico, în România -Italia-Europa, storia, politica, econo-
mia e relazioni internazionali, Periferia, Cosenza, 2003, p.86.
2 Eduard Mezincescu, M.T. Vlad, Titina Cãlugãru, Gh. ºaru,
Grafica Sovieticã, Cartea Rusã, Bucureºti 1950.
3 M. T. Vlad, Rãzboiul pentru Apãrarea Patriei ºi construcþia
postbelicã în grafica sovieticã, în Eduard Mezincescu, M.T.
Vlad, Titina Cãlugãru, Gh. ºaru, Grafica Sovieticã, Cartea
Rusã, Bucureºti 1950, p.70.
4 Ibidem, pp,37-38; vezi ºi Titina Cãlugãru, Figuri de mari
graficieni sovietici Cucrânicsî ºi N.N. Jukov,în Eduard
Mezincescu, M. T. Vlad, Titina Cãlugãru, Gh. ºaru, Grafica
Soviticã, Cartea Rusã, Bucureºti 1950, p.87.
5 Titina Cãlugãru, op.cit.,p.98.
6 Eduard Mezincescu, Chipul lui Lenin ºi Stalin în grafica
sovieticã, în Eduard Mezincescu, M. T. Vlad, Titina Cãlugãru,
Gh. ºaru, Grafica Sovieticã, Cartea Rusã, Bucureºti 1950
pp.34-35; vezi ºi Gh. ºaru, reprezentarea omului sovietic în
grafica sovieticã, în Eduard Mezincescu, M.T. Vlad, Titina
Cãlugãru, Gh, ºaru, Grafica Sovieticã, Cartea Rusã, Bucureºti
1950, p. 110
7 Eduard Mezincescu, op.cit.,p.35.
8 Ibidem, p. 33; Titina Cãlugãru, op. cit., p. 97
9 Eduard Mezincescu, op.cit.,p.34.
10 Ibidem,pp.35-36.
11 Gheorghe Mândrescu, op.cit., pp.90-91.
12 M.A. 1827 - tuº, acuarelã pe carton, 0,334 x 0,490m, sem-
natã dreapta jos cu negru F. Calafeteanu, nedatatã (M.A.=
Muzeul de Artã Cluj Napoca)
13 M.A. 1864 - acuarelã pe hârtie, 0,418 x 0, 525; 0,458 x
0,555, semnatã stânga sus cu negru V. Vasiliu, datatã dupã
semnãturã (1) 952.
14 M.A. 1863 - acuarelã ºi tuº pe hârtie, 0, 316 x 0,489; 0,355
x 0,506, semnatã dreapta sus cu negru V. Vasiliu, datatã în
continuarea semnãturii (1) 954.
15 M.A. 1844 - acuarelã pe carton, 0,498 x 0,352, semnatã
dreapta jos cu negru Gion, datatã în continuarea semnãturii
(1) 952.
16 M.A. 1845- acuarelã pe carton, 0,617 x 0,465, semnatã la
mijloc dreapta cu alb Gion, datatã în continuarea semnãturii
(1)952.
17 M.A.1861 - acuarelã pe carton,0,785 x 0,517; 0,860 x 0,614,
semnatã stânga jos cu negru Eug,Taru, nedatatã.
Instalarea la putere a comuniºtilor în Romaniaa fost un proces de duratã, care a început înanul 1945 ºi a devenit o realitate totalã odatã
cu anul 1948. Am asistat în Romania acestei
perioade la un proces fãrã precedent: asigurarea
unui cadru aºa-zis legal ºi utilizarea acestuia pen-
tru scopuri care, deºi se pretindeau ,,democra-
tice”, nu aveau nimic de a face cu democraþia în
adevãratul sens al cuvântului. Aºa de pildã a fost
înlocuirea treptatã prin epurãri a liderilor apara-
tului de stat, modificarea anumitor acte norma-
tive care au permis mai apoi organelor represive
sã-ºi îndrepte atacul împotriva tuturor celor care
nu puteau sã înþeleagã ºi sã accepte dogma comu-
nistã. Þãranii care nu vroiau sã renunþe la propri-
etatea lor personalã s-au transformat peste noapte
în ,,duºmani ai revoluþiei” ºi au fost arestaþi.
Oamenii politici, sau cei cu opinii politice
potrivnice ideologiei comuniste au devenit
,,uneltitori contra ordinii sociale” ºi au fost arun-
caþi în spatele gratiior. Tragedia acestor oameni a
început de îndatã ce ei s-au întâlnit în puºcãrii
faþã în faþã cu produsul noii societãþi, cu omul
nou, cu reeducatorul.
Cu un renume ºi o tradiþie în sistemul con-
centraþionar românesc, cunoscutã la sfârºitul evu-
lui mediu sub numele de Carcer Magni
Principatus Transilvaniae, închisoarea de la
Gherla, a fost folositã în perioada comunistã la
maxima ei capacitate cu numele de cod ,,formaþi-
unea 0606”. Între zidurile acestei închisori, care
mai pãstreazã încã aspectul unei cetãþi fortificate,
s-au întâlnit în perioada 1950-1964 reeducatori ºi
subiecti meniþi a fi reeducaþi, relaþiile dintre cele
douã categorii atingând stadiile cele mai diverse
ca ipostaza ºi intensitate: de la existenþe paralele la
identificare, de la negare la acceptare, de la
forþarea limitelor umane pânã la dezumanizare.
Penitenciarul de la Gherla a cunoscut reedu-
carea sub trei aspecte: prima ipostazã, reeducarea
de tip ºoc, care s-a desfãºurat în vremea comunis-
mului stalinist: 1950-1953; a doua ipostazã, care
s-a desfasurat în paralel ºi a constat în educaþia
prin muncã; iar cea de-a treia ipostazã, reeducarea
de tip propagandistic, desfãºuratã între anii 1962-
1964, într-o perioadã de relaxare a regimului
politic intern.
Reeducarea de tip ºoc de la închisoarea Gherla a
urmãrit aproape identic tiparele reeducãrii de la
închisoarea Piteºti, locul unde acest fenomen a
luat fiinþã. Experimentul ºi-a propus ca prin
tehnici de spãlare de creier ºi metode excesiv de
violente sã obþinã de la deþinuþi, pe de o parte
informaþii privind activitatea desfãºuratã de pri-
TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 21
Penitenciarul Gherla între
pedeapsã ºi reeducare
(1948-1964)
n Stãncuþa Todea

22 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
etenii ºi cunoscuþii lor aflaþi în libertate, iar pe de
altã parte transformarea personalitaþii celui încar-
cerat dupã chipul ºi asemãnarea omului nou.
Cei implicaþi în iniþierea acestui fenomen au
fost conducerile Ministerului de Interne, a
Securitãþii, a Direcþiei Penitenciarelor ºi a direcþi-
unii penitenciarelor implicate (Piteºti, Gherla,
Tg.Ocna, Ocnele Mari, Canal, Aiud)1, care au
acþionat prin intermediul unui grup de tineri
condamnaþi a cãrui lider era Eugen Þurcanu
(nãscut 1925, condamnat în 1949 pentru activi-
tate legionarã la 7 ani închisoare corecþionalã) 2.
Uºor de manipulat, grupul a fost repede convins
de grabnica eliberare ºi chiar o posibilã reabilitare
în cazul în care ar fi acceptat sã devinã reeduca-
tori - adicã sã procedeze prin orice metode ºi
mijloace la dezumanizarea colegilor de celulã ºi la
reconstruirea lor dupã normele comuniste. În
perioada 1949-1950 acest fenomen al reeducãrii a
funcþionat doar la Piteºti, urmând ca din iulie
1950, odatã cu transferul unor studenþi reeducaþi
de la Piteºti la Gherla fenomenul sã se dezvolte ºi
aici, sub comanda lui Popa Alexandru (nãscut
1924, condamnat în 1949 pentru activitate
legionarã, la 6 ani închisoare corecþionalã3). Spre
deosebire de cea de la Piteºti, reeducarea de la
Gherla s-a dezlãnþuit ºi asupra elevilor sosiþi de la
Târgºor4, al cãror numãr a oscilat din decembrie
1950 ºi pânã în decembrie 1952 între 66 ºi 89 de
deþinuþi.
Popa Alexandru a condus singur reeducarea
pâna în 1951, când Eugen Þurcanu a sosit împre-
unã cu un lot masiv de studenþi de la Piteºti,
marcând astfel sfârºitul ororii la penitenciarul
Piteºti ºi începutul supliciului la penitenciarul
Gherla.
Vorbind despre reeducare, spunem cã ea este
teroarea etapizatã ºi ierarhizatã: un comitet de
camerã format din 5-6 studenþi se ocupa de
chinuirea subiecþilor în interiorul camerei, iar
comitetul de strângere de informaþii se ocupa de
culegerea de informaþii pe cale paºnicã din exteri-
orul camerei (din atelierele penitenciarului, de
pildã).
Reeducarea avea o duratã diferitã pentru
fiecare subiect, în funcþie de gradul sãu de rezis-
tenþã la torturã. În mod obiºnuit dura 2-3 luni de
zile în care comitetul de reeducare existent în
fiecare camerã treceau individul prin patru etape
care purtau numele de demascare , fiecare urmãrind
un anumit tip de informaþie: din afara închisorii,
din interiorul închisorii, depersonalizarea ºi testul
final: 1. demascarea externã în care deþinutul, supus
unor presiuni ºi violenþe de neimaginat, trebuia
sã-ºi arate loialitatea faþã de partid ºi faþã de orga-
nizaþia deþinuþilor cu convingeri comuniste,
spunând tot ceea ce ascunsese la anchetele
Securitãþii, denunþând legãturile pe care le mai
avea în afara închisorii; 2. demascarea internã în
care deþinutul trebuia sã demaºte pe aceia care îl
ajutaserã sã reziste în interiorul închisorii, fie din-
tre ceilalþi deþinuþi, fie din administraþia
închisorii; 3. demascarea moralã publicã care se
desfaºura sub sintagma ,,Noi ºtim totul, bandit-
ule!” ºi în care deþinutul era nevoit sã calce în
picioare tot ceea ce avea mai sfânt: familia sau
credinþa în Dumnezeu; 4. slujba de demascator sau
examenul final, când deþinutul era desemnat sã
conducã procesul de reeducare prin bãtaie al celui
mai apropiat prieten din închisoare5.
În timpul reeducãrii orice torturã era posibilã:
arderea cu þigara, necrozarea feselor, ingurgitarea
fecalelor, bãtaia la tãlpi, zdrobirea dinþilor,
strivirea oaselor cu piciorul6 ºi erau folosite
instrumente ca: bâte, cozi de mãturã, picioare de
priciuri, cleºte de lemn, frânghii înnodate ºi
udate 7.
Reeducarea la Gherla a întrunit formele sale
cele mai violente în perioada iulie 1950-
ianuarie 1952, dupã care majoritatea studenþilor
au fost transferaþi la colonia de munca de la Baia
Sprie. Aceasta a permis afirmarea altui reeducator
- Juberian Constantin - ca ºi coordonator al aces-
tei activitãþi, el aflându-se în aceastã pozitie pânã
în iulie 19538. Dupã aceastã datã - consideratã ca
sfârºitul experimentului reeducãrii la Gherla-
Juberian Constantin a fost transferat ºi în 1954 s-
a numãrat printre cei 17 foºti reeducatori care, în
loc de a fi eliberaþi ºi avansaþi în funcþii de con-
ducere, aºa cum se aºteptau ºi cum li se promis-
ese, au fost executaþi la Jilava: Þurcanu Eugen,
Pãvaloaie Vasile, Stoian Ion, Romanescu Grigore,
Pop Cornel, Voin Ion, Corbu Ion, Popescu
Gheorghe, ªerbãnescu Paul, Ionescu Constantin,
Zbranca Octavian, Cobilaº Nicolae9.
Procesul lotului Þurcanu, desfãºurat în luna
octombrie a anului 1954, a fost departe de spiritul
dreptãþii pe care ºi l-a revendicat, celor 17
imputându-se vina de a fi acþionat sub comandã
legionarã, în scopul de a defãima organele de stat
ºi regimul democrat popular10.
Sfârºitul acestui experiment, fãrã precedent în
România, poate fi pus însã în legãturã cu faptul cã
în lumea liberã ajunseserã unele informaþii asupra
a ceea ce se întâmpla în închisorile româneºti,
ceea ce din perspectiva aderãrii României la
O.N.U. nu era deloc favorabil11; dar ºi cu faptul
cã se schimbase conducãtorul Ministerului
Afacerilor Interne în 1952 ºi cã este posibil ca
noul ministru, Drãghici Alexandru, sã fi folosit
tactica ,,þapului ispãºitor”, caracteristicã schimbar-
ilor de lideri în regimul comunist12.
În afara reeducãrii de tip ºoc, penitenciarul
Gherla a experimentat ºi alte metode ale re-
educarii, urmând principiile pedagogice ale lui
Makarenko, educaþia prin muncã ºi prin colectiv. De
aceea în perioada stalinistã la Gherla, în timp ce
unor deþinuþi li se aplicau tehnicile demascãrilor,
alþii erau scoºi la muncã în atelierele penitencia-
rului: de tâmplãrie, croitorie, þesãtorie, cismãrie,
fierãrie, tinichigerie, de mecanicã, de fabricare a
nasturilor, a periilor, a rogojinilor, a mãturilor ºi a
obiectelor de uz casnic. Secþia Fabricã a început
din 1957 sã efectueze mobilã de bucãtarie simplã
ºi nelustruitã, pentru ca mai apoi sã realizeze
mobilã rafinatã ,,Madrigal”, lustruitã ºi de foarte
buna calitate, destinatã exportului.
Ideologia, cea care formase noua societate în
exteriorul gratiilor, avea sã fie utilizatã ºi în interi-
orul penitenciarelor pentru desãvârºirea noilor
personaliãtãþi ale celor încarceraþi. De aceea,
începând cu 1962, ºi-a fãcut apariþia reeducarea de
tip propagandistic, etapa exclusiv ideologicã a
reeducãrii. Aceasta constã în împãrþirea deþinu-
tilor în grupe de câte 100 ºi participarea fiecãrei
grupe o datã pe sãptãmânã la o activitate de club.
Cu aceastã ocazie unul dintre deþinuþi prezenta
recenzia unei cãrþi ºi apoi, vreme de câteva ore
avea loc discutarea ei împreunã cu alþi deþinuþi.
Cãrþile alese erau educative ºi priveau diverse
aspecte ale ideologiei marxiste, sau aprecieri ale
lui Lenin ºi Stalin13. La aceste activitãþi participau
toþi deþinuþii, cu excepþia celor de la Zarcã.14
Zarca era denumirea unuia dintre corpurile
clãdirii penitenciarului cu dimensiuni reduse ºi
unde erau adãpostiþi deþinuþii politici refractari la
asemenea manifestãri.
Genul acesta de activitãþi a continuat ºi dupã
1964, clubul ,,îmbogãþindu-se” cu proiecþii de
filme constând în prezentarea hiperbolicã a mar-
ilor realizãri arhitecturale ale socialismului româ-
nesc.
Se pare cã aceasta era singura cale de a
menþine siguranþa noii puteri ºi a stilului de viaþã
pe care ea îl implicã, pentru cã în afara unei ide-
ologii care se baza pe adevãruri ºtiute, dar nicio-
datã demonstrate, noua putere pãrea a fi destul de
fragilã ca ºi legitimitate. Pentru cã astfel de acti-
vitãþi aveau loc pe tot cuprinsul României, îndoc-
trinarea deþinuþilor a continuat ºi dupã eliberarea
lor conform decretelor din 1963 ºi 1964, fapt care
i-a dus pe mulþi dintre ei cu gândul cã pãrãseau o
închisoare cãreia îi spunea Gherla, pentru alta
cãreia îi spunea România.
La închisoarea Gherla în perioada 1948-1964
ºi-au pierdut viaþa 503 oameni, dintre care 12 din
pricina directã a reeducãrii 15. Doi dintre aceºtia
fuseserã înalþi demnitari, Aurelian Panã - min-
istrul agriculturii ºi Ioan Flueraº - lider socialist.
În conformitate cu declaraþiile lui Eugen
Þurcanu, prin mâinile sale au trecut 300 de
deþinuti, în afarã de cei aproximativ 150 care au
fost determinaþi, de cele mai multe ori tot prin
bãtãi, sã i se alãture 16. Bilanþul aduce o certitudine
în ceea ce priveºte scopul reeducãrii ºi care nu era
unul de exterminare fizicã, ci mult mai mult
decât atât, o joacã ,,de-a Dumnezeu”, în care un
om avea dreptul sã strice ºi sã re-creeeze perso-
nalitatea unui alt om, ca într-un joc. Închisoarea
comunistã avea în concepþia celor care i-au dat
viaþã un rol atât punitiv (privare de libertate), cât
ºi purificator (înlocuirea concepþiilor despre tre-
cut, prezent ºi viitor prin orice mijloace, pentru a
obþine iertarea din partea partidului). Reeducatul
trebuia, pe parcursul ºederii lui în închisoare, sã
dobândeascã unele ,,calitãþi”, prin înlocuirea unor
sentimente profund umane, ca demnitatea, mila,
respectul pentru viaþã, prietenia17, cu altele noi, ca
tovãrãºia, turnãtoria în numele binelui general,
loialitatea faþã de partid. Dupã ce demonstra prac-
tic (sincer sau disimulat) ataºamentul faþã de
noile norme impuse, deþinutul politic era consi-
derat ca lipsit de pericol pentru noua societate, în
care era nevoit sã se integreze.
Condamnatul politic care pãrãsea ,,poarta cu
lei’’ a închisorii Gherla în 1964, nu fãcea altceva
decât sã schimbe o închisoare mai micã, pentru
una mai mare. Singura diferenþã - dacã în
închisoare el avea o celulã ºi un numãr, în liber-
tate acelaºi se pierdea confundat în ,,era mulþim-
ilor” pentru care fusese pregãtit.
n
Note
1 Ion Bãlan, Regimul concentraþionar din România 1945-1964,
Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2000, p. 217, 231, 232,
233
2 Memorialul Ororii. Documente ale procesului reeducãrii la
închisorile Piteºti ºi Gherla, Ed Vremea, Bucuresti, 1995, p. 75
3 Ibidem, p. 147
4 Pintilie Iacob, Bãjenie ºi surghiun, Ed Dacia, Cluj
Napoca,2001, p. 93
5 V. Ierunca, Fenomenul Piteºti, Ed. Humanitas, Bucureºti,
1990, p. 33
6 Ibidem, p. 42
7 Aurel Brazda, Victimã ºi martor ocular al fenomenului Piteºti la
Gherla între 1950-1952 în ,,Analele Sighet 7. Anii 1949-1953.
Mecanismele terorii”, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti,
p. 565
8 Costin Merisca, Tragedia Piteºti, Ed. Institutul European, Iaºi,
1997, p. 46
9 Ibidem, p. 49
10 Memorialul Ororii. Documente ale procesului reeducãrii la
închisorile Piteºti ºi Gherla, p. 772
11 Flori Stãnescu, Reeducarea de la Gherla , în ,,Arhivele totali-
tarismului”, Ed. Charme Scott, Bucureºti, nr 4/1995, p. 144
12 Lavinia Betea, Psihologie politicã. Individ, lider, mulþime în
regimul comunist, Ed Polirom, Bucureºti, 2001, p. 73
13 Alexandru Maier, Am fost medic la Gherla, Ed. Mentor, Tg.
Mureº, 1998, p. 161
14 N. Margineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, Ed
Fundaþiei Culturale Române, Bucuresti, 2002, p. 388
15 Doina Jela, Lexiconul negru , Ed. Humanitas, 2001, p. 290;
Cicerone Ionitoiu, Album al martirilor genocidului comunist, Ed
Tribuna, Sibiu, 1999, p. 54, 161, 133, 23, 124, 55, 60, 66, 67;
Octavian Roske, Mecanismele represive în România, Institutul
naþional pentru studiul totalitarismului, Bucureºti, 2001, p.
305, 456, 291.
16 Doina Jela, op. cit., p. 290
17 Lavinia Betea op. cit., p. 164

TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004 23
teledependenþa
Ne tragem seva existenþialã din mituri.Urmãriþi doar programa ºcolarã ºi for-marea pe aceastã cale a mentalitãþii unor
generaþii. Degeaba învãþãmintele lãudabilei trude
a lui Cristian Boia. Noi ne hrãnim cu pîine ºi
mitologie. Care la rîndul ei se întrupeazã din
aburii mentali ai utopiei… puþin cîte puþin…
Psihiatrii ne spun cã fãrã vise – chiar cele de care
nu ne mai amintim la trezire – suntem oameni
morþi – visul fiind o componentã esenþialã a
activitãþii neuronale. Nu ne mulþumim cu natura
datã, vrem natura cãutatã. Din “civilizaþia urbanã”
dorim sã ne refugiem în simplitatea campestrã.
Aflaþi “la þarã” tînjim dupã beneficiile civilizaþiei
de consum. “Ce pãrere aveþi despre România?”,
“Ce înseamnã România pentru dumneavoastrã?”,
“Cum receptaþi cultura românã?”, “Ce impresie
v-au fãcut românii?” – iatã doar cîteva variante ale
eternelor întrebãri puse strãinilor, prieteni sau
“duºmani”. Orice þarã îºi are miturile ei. Un
manual de legislaþie americanã are la fiecare sfîrºit
de capitol un compendiu ce îndeamnã la reflecþie
criticã: Mit ºi realitate . Iatã cã fenomenul nu e sin-
gular pe meleaguri carpato-dunãrene. Realitatea e
preferabil “mãturatã sub covor”. Nu “dã bine în
imagine”. Dar ISTORIA e vorbã mare, dar
TRADIÞIA nu mai puþin, respectiv etno-cultura,
mentalitatea, spiritualitatea, etc.
Dupã ce America a venit…cam tîrziu, pe cãi
tot rãzboinice, NATO-irakiene de aceastã datã,
vrem Europa, deoarece mulþi susþin cã acolo ne e
locul de la înfiinþarea naþiunii, iar alþii trag nãde-
jdea sporitei bunãstãri. Dacã-i întrebi pe contem-
poranii noºtri instruiþi, fãrã a fi profesioniºti ai
disciplinelor socio-umane, ce ºtiu despre Martha
Bibescu, spre exemplu, vor strîmba urît din
nas…“o sclifositã care se pretindea scriitoare” e
rãspunsul standard al majoritãþii profesioniºtilor
cu diplome universitare ºi a jumãtate dintre cei în
cunoºtinþã de cauzã. Am întrebat-o într-o zi pe
Anamaria Murnu, vãduva pictorului Ion Murnu
ºi editoarea scrierilor lui Alice Voinescu, raþiunea
unei astfel de atitudini. N-o sã mã credeþi proba-
bil spunîndu-vã cã rãspunsul distinsei doamne,
simplu ºi la obiect suna: “Martha Bibescu era
prea…europeanã”. În trena “dizgraþierii” ei pos-
tume figurînd ºi presupuse complicitãþi regale
legate de eliminarea lui…cine altcineva decît Nae
Ionescu. Deºi nici o altã principesã nu pãrea
strãinã de radicalul eveniment: Maruca
Cantacuzino. Cea din urmã, finalmente cãsãtoritã
cu George Enescu, i-a revenit Marthei Bibescu sã
tragã ponoasele postume. Pînã în ziua de azi, jur-
nalul ei este publicat fragmentar, e deci cenzurat.
Unii au acces la dosarele proprii, alþii nu. Unora
li se pot extrage în scopuri cultural strategice
paragrafe din dosar, alþii nu-l mai aflã de fel, alþii
nici nu mai viseazã la adevãrul acelor documente.
Cine a parcurs Cartea albã a Securitãþii poate
înþelege mãcar parþial sensul dezvãluirii unui
asemenea artefact.
Ai nevoie dintr-o eroare de relaþii la Poliþie, îþi
rãspunde un fost ºef de serviciu cã “oamenii nu
mai sunt pe posturi”. Cert rãmîne evidenþa cã s-
au reciclat cadrele. Bunãoarã, securiºtii au “cãzut”
în Poliþie – de la plutonier pînã aproape de gener-
al se numesc cu toþii agenþi – politiºtii de odin-
ioarã, pe care nimeni nu-i regretã, sunt probabil
tractoriºti, se furã o þarã (circa 12 milioane dolari
pe zi conform statisticii avansate de Dorel ªandor
lui Robert Turcescu – ºi e puþin spus) – , dar sunt
vînaþi uitucii, boemii acuzaþi de tãgãduirea unor
sume rizibile. E drept , nu e corect sã uiþi vreun
leu, dar sã ignori
proprietatea personalã, mai nou garantatã prin
Constituþie, e voie?
Vom vedea în episodul urmãtor viaþa la þarã în
Europa naþiunilor, care la noi e deocamdatã sub-
limã dar….
n
Între mit ºi utopie (I)
n Monica Gheþ
salonul defavorizatului
Acum, bãnuiesc, e voie sã-þi expui emoþiileelectorale, cã tot a trecut primul val, vara eîn toi, lumea are nevoie de relaxare, de
soare ºi de mare (acolo este primari, palmieri,
jocuri – nu numai de noroc). Dar nu despre
admirabilele oferte turistice e vorba aici, ci despre
ce se poate petrece la vreme de elecþiuni libere ºi
corecte. Am cunoscut, demult, o familie cum nu
se poate mai simpaticã ºi liniºtitã, posesoarea a
doi copii reuºiþi; numai cã familia în cauzã "bene-
ficia" de cumnaþi, nu tocmai de înghiþit pe
nemestecate: sora blândului familist e mãritatã cu
un inginer cântãreþ la chitarã ºi dependent de ver-
surile lui Adrian Pãunescu precum uni juni de
droguri; dar omul s-a realizat, a lovit destule uºi
cu aºa forþã încât a ajuns sã conducã o între-
prindere importantã în aºa mãsurã, încât, dupã ce
ºi-a pus la punct afacerile urbane (apartament,
fetele aruncate ca din praºtie pe la facultãþi) a
reuºit sã înalþe, într-un codru foarte frumos, o
minune de cabanã-vilã; în acest stadiu al dez-
voltãrii personale, l-a lovit ambiþiul politic ºi a
pus de o candidaturã, sub sloganul "un primar
puternic pentru un municipiu puternic". De
cealaltã parte: sora doamnei familiste dispune tot
de un inginer, acesta din urmã pripãºit cu mulþi
ani în urmã într-o comunã prosperã, ajuns acolo
primar în urmã cu destui ani; spre disperarea prea
bunei sale soþii (sãtulã de evoluþiile "primariale"
ale soþului ºi de amorurile deloc civilizate ale fiu-
lui), "a mai pus-o" de un mandat. Candidaþii –
precum candidaþii, dar ce se petrece în biata,
liniºtita familie prevãzutã cu asemenea exemplare
electorale? Suferinþã cât cuprinde: buna doamnã a
fost total supãratã din cauza celor douã candida-
turi din familie, a neglijat destule probleme ale
propriei familii, chiar a uitat ce cumpãrãturi avea
de fãcut în mai multe rânduri, a fost nevoitã sã le
reia, sã completeze ceea ce uitase cu gândul la
voturi ºi urmãrile lor potenþiale; o chinuia atroce
gândul cã soþul surorii sale va fi primar din nou ºi
va continua sã o chinuie pe buna ei sorã cu inter-
minabilele lui chefuri, todeauna lãsate ori cu beþii
crunte, ori cu absenþe prelungite, de câte douã-
trei zile, cã nici de propriul lui fiu n-a fost pre-
ocupat, de aia a ajuns aºa cum a ajuns, un derbe-
deu încurcat cu o nenorocitã de chelneriþã, îi râde
toatã comuna pentru asta. Pe soþul doamnei în
cauzã îl chinuia, ºi pe el, probabilitatea ca soþul
bunei sale surori sã ajungã, ºi ãsta, primar; cã nu
era destul cã e director, cã a furat de s-a spetit ca
sã-ºi facã viloi în pãdure, acum îi trebuie ºi
primãrie, dacã iasã o va nenoroci pe unica lui
sorã, va face din ea o servitoare, sã tot gãteascã, sã
punã ºi sã strângã mesele pe care recitatorul plic-
tisitor ºi chitarist de ocazie le va organiza în noua
calitate, de primar-director. În aceastã tensiune a
trãit biata, liniºtita familie cu doi candidaþi la
locale mai bine de douã luni de zile, ceva
înspãimântãtor, epuizant: telefoane peste tele-
foane, plângeri de la cele douã soþii nefericite,
solicitãri aberante dinspre cei doi candidaþi. ªi a
venit vremea elecþiunilor: cel de la þarã a câºtigat
din primul tur, cel de-al doilea – nici din cel de-al
doilea tur; aºa cum presupunea blânda familie,
consecinþele au confirmat presupunerile: realesul
s-a pus pe chefuit, nealesul – la fel, de necaz;
chiar a venit ºi la ei, înarmat cu chitara, sã le mai
cânte duios, chiar sã le recite din poetul preferat.
n
Un inginer, alt inginer ºi o
familie la mijloc
n Mihai Dragolea

tefan Cosma este un tânãr artist român,
nãscut în 1977. Trãieºte în Germania
împreunã cu pãrinþii în timpul liceului.
Studiazã timp de doi ani la Universitatea de Arte
din Bucureºti. Trãieºte ºi lucreazã o vreme în
Londra ºi Ibiza, plãnuind ca în viitor sã experi-
menteze viaþa la Tokio. Face parte din tânãra
generaþie de artiºti români adunatã în jurul
grupului de discuþii începem (incepem@sptv.org).
Alãturi de prietenii sãi din aceeaºi generaþie (Vlad
Nanca sau Ioana Nemeº) a introdus modelul de
homegalery, o formã directã de contact între pub-
lic ºi artist. “Galeria de acasã” este un spaþiu pri-
vat – de obicei chiar atelierulcasã al artistului, aºa
cum este cazul din ce în ce mai celebrei locaþii de
pe stada Griviþei nr. 39 din Bucureºti (aparþinând
lui Vald Nanca) – care este folosit temporar pe
post de galerie. În aceste homegalery poþi întâlni
uneori minigaleriile – galeriile care reproduc
“cubul alb” al spaþiului expoziþional la un nivel
miniatural. Minigaleria este de fapt o cutie care
poate fi transportatã cu uºurinþã dintr-un loc
într-altul, fiind mult mai accesibilã unui numãr
mai mare de “vizitatori” decât un spaþiu expo-
ziþional propriu-zis. Ambele forme de expunere a
lucrãrilor sunt forme de rezistenþã ºi protest
împotriva condiþiilor vitrege în care sunt obligaþi
artiºtii sã trãiascã. Apariþia lor în România este
rãspunsul la nepãsarea, ignorarea, apatia deþinã-
torilor de galerii, care par a trece cu vederea
apariþia unei noi generaþii de artiºti.
O parte din fotografiile apãrute în acest
numãr al Tribunei povestesc despre casa lui ªtefan
Cosma. Aceastã casã este provizorie – dupã cum
arãtam ªtefan Cosma este un nomad – , iar
valoarea sa constã în bogãþia detaliilor care pot fi
surprinse în imagini. Dupã cum declarã chiar el
însuºi, casa sa este de fapt o instalaþie creatã din
obiecte gãsite la întâmplare ºi adunate în acelaºi
loc, iar aceastã instalaþie este documentatã
(fotografiatã, filmatã) pentru a fi apoi (re)expusã
tot în acelaºi spaþiu. Unele dintre obiectele din
interior vor deveni miniinstalaþii – laptopul, iar
altele vor deveni minigalerii – telefonul mobil cu
camerã digitalã. Chiar dacã adunate la întâmplare,
obiectele (Parfumul Pacco Rabane, mingile de
golf sau cover-ul de la coloana sonorã de la
Trainspotting) povestesc despre cel care le-a
adunat. Autoreferenþialitatea este evidentã ºi în
fotografiile-autoportret. La fel ca ºi spaþiul în care
locuieºte, ºi imaginea lui ªtefan Cosma este o
construcþie/deconstrucþie continuã. Întregul pro-
ces seamãnã cu un joc de-a v-aþi ascunselea în
faþa oglinzii. Însã totul pare a fi încremenit în faza
de experiment, fãrã dorinþa de a demonstra ceva
anume. Decât poate cã ªtefan Cosma este artist.
n
24 TRIBUNA • nr. 48 • 1-15 septembrie 2004
atitudini
Letiþia Ilea: Cui prodest • 2
editorial
ªtefan Manasia: Despre dragoste, noua literaturã ºi
Karen Blixen • 3
cartea
Claudiu Groza: Veteranii comunismului • 4
Oana Pughineanu : Polen de cuvinte• 4
translaþii
Virgil Stanciu: Puterea ºi gloria• 5
anul Ioan Slavici - Tribuna 120
Gheorghe Glodeanu: Moara cu noroc, un topos
tragic• 6
NOUA LITERATURÃ
Poeme ºi prozã de: Claudiu Komartin, ªtefan Manasia,
ªtefan Baºtovoi, Cosmin Perþa, Doru Perþa, Alexandu
Vakulovski, Mihnea Blidariu, Cosmin Maºca, Nicolae
Turcan• 9 - 17
ex abrupto
Radu Þuculescu: Donjuanismul misogin al lui
Eugen• 17
remember
Constantin Cubleºan: Tribuna la primele ore • 18
jurnal asiatic
Mircea Petean: Praful roºu (Al ºaselea episod) • 19
COMUNISM ºI COMUNISME: MODELUL ROMÂNESC
Gheorghe Mândrescu: Grafica ºi propaganda în primii
ani ai regimului comunist în România • 20
Stãncuþa Todea: Penitenciarul Gherla între pedeapsã
ºi reeducare (1948-1964) • 21
salonul defavorizatului
Mihai Dragolea: Un inginer, alt inginer ºi o familie la
mijloc • 23
teledependenþa
Monica Gheþ: Între mit ºu utopie (I) • 23
arte
Liviu Pop: ªtefan Cosma, arteast român de
avantgart• 24
SUMAR arte
ªtefan Cosma - arteast
român de avantgart
n Liviu Pop
ª
CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:
60.000 lei – trimestru
120.000 lei – semestru
240.000 lei – un an
CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:
90.000 lei – trimestru
180.000 lei – semestru
360.000 lei – un an
Persoanele interesate sunt rugate sã achite
suma corespunzãtoare la sediul redacþiei
(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã
o expedieze prin mandat poºtal la adresa:
Revista de Culturã Tribuna, cont nr.
5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
A B O N A M E N T E